PREȚUL DRAGOSTEI LA KILOGRAM!

(NEW!)T. își privi nepoata - o mândrețe de fată! Bunic doar de o săptămână, era uimit cât de repede noua - venită în familie se schimba, de la o zi, la alta! Să-i dea Dumnezeu, sănătate, pruncului, să ia de la bunic și să i dea micuței, bunicul și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul!

Micuța fu “salvată” din brațele uriașe ale bunelului, fiind "ora mesei", așa că T. se mulțumi să o mai privească odată, înainte de a ieși din casă. Toamna își intrase serios în drepturi, dar soarele mai cerșea privirile doritorilor de căldură, înainte ca iarna să - și vâre coada. T. se intinse pe trunchiul de copac din curte, deși oasele scârțăiră nițel, la contactul cu trunchiul tare. Închise ochii, lăsând lumina să se filtreze printre pleoape, stârnind treceri de culoare. Se simțea senin, deși gândurile îi fugeau bezmetice, fără să se oprească, fără pauze,  aparent fără sens. Se opriră la intersecția cu alte vremuri, când tânărul T. visa la viața lui viitoare și-și dorea tovarășă la această viață!

Multe pătimise tânărul T., de aceea creierul refuza, uneori, să-și mai amintească de multe dintre ele, cum spuneau specialiștii, că șterge ce-l doare, ce-l face să sufere! Și uite! acum îi reveni în minte una dintre poveștile pe care n-ar mai fi vrut să și-o amintească: bătuse demult 40 de primăveri și era foarte singur. Decepțiile îl făcuseră reticent, și, cu toate că fusese educat în spiritul idolatrizării femeii, “șuturile” încasate de la acestea, îl ținea  închis întro carapace, ca pe-o broască țestoasă! Așa se simțea ocrotit, invulnerabil, fără să bage de seamă că această comparație avea o hibă - vârât în carapace, nu era de neatins, rămâneau destule locuri pe unde putea fi săgetat! Nici un blindaj nu rezistă unei atac al singurătății, dacă o damă își propune să sfâșie acest blindaj!

De aceea, fu luat prin surprindere, când, intrând întrun magazin, ținut de niște amici, fu luat peste picior de vânzătoare, o roșcată cam de vârsta lui. De parcă ar fi știut că el nu suferă să fie provocat (sau poate că intuise acest lucru!), îi aruncă  mănușa, că nu ar fi în stare s-o conducă acasă, fiind spre terminarea programului. T. nu băgă în seamă zâmbetele ironice ale patronilor, care era foarte apropiați de tipă, fiind prieteni de mulți ani, deci nu se știe dacă treaba nu fusese aranjată dinainte! Călcat “pe coadă” de ironia fățișă și disprețuitoare a femeii, cu toate că jurase să se țină departe de orice fustă, cel puțin o vreme, T. intră în joc, zicându-și că nu are ce pierde. Cum tipa arată foarte bine și fiind puțin mai mult decât flatat de atenția ivită pe ne-veste, o așteptă și plecară amîndoi pe jos, mai ales că, întâmplător locuiau aproape unul de celălalt.

Pe drum, descoperi că îi legau destule - amândoi divorțați, amândoi, cu copii! Ea, crescându-și-i pe-ai ei, el, doar asistând, de departe, la creșterea alor săi! Iată și o deosebire! Ulterior, T. mai constată că tipa este foarte gospodină, foarte calculată și dezarmant de directă, putând  să fie dramatic de ironică chiar cu sine însuși.

T., pustnic de meserie, începu să simtă că nu era chiar așa neplăcut să stea împreună cu ea, mai ales când,  tot dezarmant de sinceră, îl informă că avusese o relație cu un tip, însurat, cu nevasta bolnavă, care tot promitea că divorțează, dar nu prea o făcea. Îi mai povesti lui T. cât de mult a ajutat-o  acesta să-și crească copiii și să intre, și ea, la facultate, tonul povestirii fiind unul recunoscător și plin de tristețe. T. se simți onorat de încredere și chiar simți că se înfiripa o apropiere între ei, așa că își povesti, și el necazurile. Află întreaga ei poveste, cum foștii socri, după divorț, aranjaseră  s-o arunce în stradă, unde se trezi cu cei doi copii. Lunga ei poveste, a redresării după asta, îi dădea circumstanțe atenuante, indiferent de situațiile prin care trecuse, nu ezitase să-și făcă datoria față de copii, care era principala ei grijă!

După vreo săptămână, T. fu invitat la familia ei, unde dădu peste surorile acesteia, care îl priviră cu suspiciune, dar nu comentară, mai degrabă nu-l băgară în seamă. Abia când sosi sora cea mai mare, T. fu silit să înghită o gălușcă de mărimea unui dovleac, când noua - sosită, fără să se sinchisească de prezența lui, îi admonestă partenera:

-Tu ești proastă, dai vrabia din mână, pe cioara de pe gard? Te cuplezi cu altul, când ai avut numai de câștigat de pe urma lu’ ăla? Păi crezi că orice sărăntoc poate să-ți dea, ce-ai primit de la ăla?

T. nici nu simți gustul de fiere, care-i învadase sufletul –târnosit ca pe o piele veche și răpănoasă, asista la propria caracterizare, evident defavorabilă! Nu reacționă în nici un fel, șocat de limbajul ordinar al unei persoane care mai avea și pretenția că e persoană publică, iar trecutul acesteia nu era unul chiar imaculat! Se făcu că nu aude, paralizat de asemenea comportament!

Noroc că nu mai stătură mult - penibilul fusese demult depășit, iar ecourile lui mai tropăiau prin împrejurimi! T. se gândi că, poate, îi scăpase ceva, dar mâzga întinsă pe sufletul lui nu-i dădea voie să gândească limpede!

Nu primi nicio explicație, la întoarcere, și nu urmă nicio scuză, doar o ironie la adresa familiilor numeroase, cu multe capete și multe păreri! Și cum T. începea să simtă ceva mai mult decât prietenie față de tipă, lăsă lucrurile așa! Depășiră și momentul apropierii foarte fizice, așa că putea spune că era prins bine, fără scăpare! Deja începuse să renunțe la masca de pustnic și se gândea atât de mult la ea, încât devenise o obsesie, ca și cum ar fi  fost, deja, familia sa!

Întro seară, ea îi ceru să iasă “ la o talpă” prin oraș! Avea chef de o plimbărică! Numai că nu parcurseră 500 de metri, când, trecând pe lângă un grup de petrecăreți, dintro dată ea se înverzi la față și se posomorâ, cerând să se întoarcă acasă! Pe drum, îi scăpă un ”De ce nu e cine vreau eu, lângă mine?” T. nu comentă și nu întrebă nimic, numai că i se păru curioasă ieșirea aceea! Dureroasă, puțin spus! Zilele care urmară, deși își promisese să n-o facă, ceva nu-i dădea pace și hotărâ să se lămurească, făcându-și propriile investigații. Ea nu-i spusese cine fusese "anteriorul", dar scăpase destule amănunte, așa că T. nu numai că află cine era tipul, dar se lămuri că, în seara respectivă, celălalt trecuse pe lângă ei și-i văzuse împreună! De aceea, deci, răceala cu care fu întâmpinat de ea, după multe amânări a întâlnirii, nu păru o noutate, dar fu luat prin surprindere de cuvintele ei:

-Vezi vila aia? Când o să ai una, la fel, vom putea fi împreună! Până atunci, eu trebuie să-mi cresc copiii, să nu ducă lipsă de ceva și să poată ajunge pe picioarele lor! Să aibă toate condițiile! Nu ne mai putem vedea, EL m-a căutat și mi-a pus în vedere că, dacă noi doi, ne mai vedem, nu-l mai văd pe el! Și am nevoie de el și de banii lui, tu n-ai suficienți!

S-au despărțit și T. a înțeles că rolul lui se terminase – fusese pionul care, manevrat cum trebuie, trebuia să facă nebunul, gelos, să se întoarcă la regină! După care fusese sacrificat!

După atâția ani, amintindu-și toate astea, T. zâmbi – viața lui, plină de meandre, când frumoasă, când urâtă, meritase trăită! Nu poți mânca numai carne macră, mai mănânci și ciolane goale! Fără ele, supa vieții n-ar avea gust! Se gândi că fusese mai bine așa – se stabilise, de la început, ceea ce, mai târziu, ar fi fost dureros și necontrolabil! Și n-ar mai fi avut liniștea de-acum, familia de-acum, dacă nu s-ar fi petrecut așa! Dacă s-ar fi apucat să urască  toate femeile, pentru  cele care i le-au făcut? Cum ar fi putut trăi, oare, fără frumusețea asta de nepoată?!?