Și, cu asta, pauză de respiro! E ceva vreme, de când sunt dezamăgit! Nu știu
care e motivul, dar simt că mă părăsiți, dragi prieteni, așa că fac un pas
înapoi și închid, temporar, taraba! Nu mai stresez pe cineva, îmi încarc, și eu,
bateriile! O să meditez, dacă o să continui și când!
Degeaba ariciul din mine s-a dat de-a tumba, încercând să
afle ce doare și ce nu, ce place și ce nu, să-și modeleze strategia, funcție de
voi! Nada! Niente! Nothing! M-ați lăsat singur! Tocmai când nu mai simțeam
singurătatea calului troian!
Nu vreau să fiu nedrept, mai sunt destui prieteni de
arici, cărora de mulțumesc, fără voi, aș fi închis taraba mai demult! Cred că
mai țineți minte, am vrut s-o fac de câteva ori, dar tot voi m-ați determinat
să nu renunț. Fără să spuneți ceva! Mai ales că-mi place ce fac, nu mai sunt așa închistat, întro
lume nebună de legat! Prefer să fiu, eu, nebun de legat! Am reușit să mă
eliberez de prejudecăți și am căpătat mai mult curaj, să scriu, ca să rezist! Să
scriu, ca să nu-mi spun, că stau ca boul, pe coadă! La urma, urmei, sunt arici,
nu bou!
Poate că nu aș recurge la măsura asta, care pare o
lașitate din partea mea, dacă n-aș simți că mi s-a dus spiritul în butoiul cu
păcură, de unde a ieșit negru și urât. Când îți pierzi reperele, ești mai ceva
ca fără parașută, sărind de la 10.000 de metri. Eu mi-am pierdut reperele, nu e
nicio îndoială, tristețea acestei lumi a reușit să mă transforme, nu mai am
haz!
De la asta am pornit - blogul ăsta l-am creat pentru că
să facem haz de necaz, să putem trece mai departe râzând, să putem spune că
asta e viața, nu trebuie s-o luăm în serios, chiar dacă ea ne ia în foarte
serios. Credeam că am reușit să aduc un moment de reflecție în fiecare dintre
cititorii mei, care nu sunt chiar niște simpli internauți! Pentru că au fost și
comentarii externe, care au decretat că ariciul e țicnit, jignitor și încrezut!
Și că nu e de înțeles, prea se umflă-n bostan!
Continui să cred
că nu toată lumea gândește la fel - nu am avut nicio intenție, să jignesc pe
careva! Problema e că fiecare poate privi același lucru, din unghi diferit. Mă bucur
și dacă sunt supărați, unii, pe mine, înseamnă că mi-am atins scopul, am urnit
muntele sub care stau nestematele! Dacă o singură clipă v-ați gândit că nu e
bine ce se întâmplă, pot să fiu mâncat de vulpe dintro hăpăială și trei
mișcări! N-am pierdut timpul degeaba, am ridicat un fir de nisip, alături de
voi, la movila timpului!
Pe curând, prieteni! Vă salut din culcușul meu și vă
promit să am să-mi fac analizele la cap! Cât mai am timp!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu