Lică
căzu, subit, la pat – cu fiecare minut, oră sau zi, devenea mai galben și mai
străveziu, mai lipsit de puteri și mai leșinat. După trei zile, arăta ca un
cadavru ambulant, ce se pregătea de Halloween. E drept! nici până atunci nu
arătase ca macho man, dar se pare că ceva îi submina fizicul și psihicul, de
parcă captase un virus de calculator.
Chemat
acasă, doctorul de familie îi părăsi, teribil de încurcat, nu înainte de a
recomanda un set de analize complete, pe care nevasta lui Lică le găsi
costisitoare, inutile și imponderabile, după cum se exprimase dumneaiei.
Totuși, la cererea majoritară, nu unanimă, a familionului, îl duseră la spital,
de unde se întoarse mai slăbit, după cât sânge, fecale și urină, îi mulseră.
Acum nu mai era palid, ci lat!
Două
zile mai târziu, când doctorul veni cu rezultatul de la muls, vestea proastă îi
izbi în suflet, inimă, creier și pungă: Lică era pe moarte! Începură bocetele,
care nu încetară decât atunci când bocitorii văzură că viitorul decedat dă
ochii peste cap. Ca să nu-i grăbească sfârșitul, estimat, cu parcimonie, la 3-4
zile, încetară activitățile din preajma lui și-l lăsă în grija nevesti-sii.
Care, după ce ieșiră toți, se așeză pe un scăunel, lângă patul muritorului de
rând, și-și începu jelania:
-Lică! unde
te duci, Lică, și cui mă lași? La mine, nu te gândești?
Cum
interlocutorul nu dădea semne că ar fi prin preajmă, nevrând să răspundă,
femeia continuă:
-Te
duci, ticălosule, și mă lași pe mine să plătesc toate facturile! Tu ai făcut contractele,
eu, ți le plătesc! Să-ți stea în gât, bulangiule, că toată viața numai la fundul tău, te-ai
gândit! Ia să-ți spun ce mi-ai făcut tu, în 37 de ani de căsnicie! (Scoate din
sân mai multe suluri de hârtie, scrise mărunt.) După nuntă, crezând că eu îs
proastă, ai luat din banii strânși și i-ai dat lui mă-ta, să se opereze de
cataractă! Dar nici eu nu m-am lăsat – toată viața te-am scotocit prin
buzunare, când erai beat, și ți le curățam, să-i dau maică-mii, să joace la
Loto! A și câștigat de câteva ori, de aia a făcut căsoiul ăla mare, să pot să stau
și eu, în el, când vrei să mă afară din casă, turbat de băutură! Acum nu mai
dai în mine, hai? Nu mai ai putere, să-mi rupi șalele, cu parul! Nenorocitule,
de 16 ori m-ai bătut, pentru că ți s-a părut că îi fac cu ochiul lu’ unu și lu’ altul! Cică erai gelos! Tu, care ai avut câte-o muiere,
în fiecare sat din 5 comune! Dar ia să vezi acum - în 2003, te-am înșelat, din
răzbunare, cu 5 bărbați! Frumoși, urâți, m-am răzbunat! Am făcut pauză 2 ani,
și următorii trei ani, am pierdut șirul bărbaților. Na! poți fi gelos, că ai de
ce! Să-ți fie de bine acum! N-a existat zi, să nu-mi dai, barem, o palmă! (Se
uită în jur, nu vede pe nimeni.) Na! ia și tu (îl pleznește cu dosul
palme fără ca Lică să riposteze), să vezi cum e când te caftește cineva, și nu
poți zice ceva! Și, ca să mori ciudos, să știi că doi dintre copii, nu-s ai tăi!
Ziua următoare,
când intră pe ușă, femeia dădu cu ochii de Lică, care stătea pe marginea
patului și o privea c-un ochi. Părea că arată destul de bine, ba chiar părea
vesel:
-A venit doctorul și și-a cerut scuze – au încurcat, la
laborator, rezultatele de la analize, mi le-au dat mie, pe-ale lui unu, care
deja, azi, a și murit! Eu n-am avut decât prea mult sânge, în alcool, dar mi-a
trecut, de mîine mă duc la muncă! (Îi face semn, să se apropie) Fa! tu chiar
vorbeai serios, ieri? Dacă-i așa, ia dă lista aia, la mine, s-o mai completăm,
că pare mică și fudulă!
