LISTA

Lică căzu, subit, la pat – cu fiecare minut, oră sau zi, devenea mai galben și mai străveziu, mai lipsit de puteri și mai leșinat. După trei zile, arăta ca un cadavru ambulant, ce se pregătea de Halloween. E drept! nici până atunci nu arătase ca macho man, dar se pare că ceva îi submina fizicul și psihicul, de parcă captase un virus de calculator.

Chemat acasă, doctorul de familie îi părăsi, teribil de încurcat, nu înainte de a recomanda un set de analize complete, pe care nevasta lui Lică le găsi costisitoare, inutile și imponderabile, după cum se exprimase dumneaiei. Totuși, la cererea majoritară, nu unanimă, a familionului, îl duseră la spital, de unde se întoarse mai slăbit, după cât sânge, fecale și urină, îi mulseră. Acum nu mai era palid, ci lat!

Două zile mai târziu, când doctorul veni cu rezultatul de la muls, vestea proastă îi izbi în suflet, inimă, creier și pungă: Lică era pe moarte! Începură bocetele, care nu încetară decât atunci când bocitorii văzură că viitorul decedat dă ochii peste cap. Ca să nu-i grăbească sfârșitul, estimat, cu parcimonie, la 3-4 zile, încetară activitățile din preajma lui și-l lăsă în grija nevesti-sii. Care, după ce ieșiră toți, se așeză pe un scăunel, lângă patul muritorului de rând, și-și începu jelania:

-Lică! unde te duci, Lică, și cui mă lași? La mine, nu te gândești?

Cum interlocutorul nu dădea semne că ar fi prin preajmă, nevrând să răspundă, femeia continuă:

-Te duci, ticălosule, și mă lași pe mine să plătesc toate facturile! Tu ai făcut contractele, eu, ți le plătesc! Să-ți stea în gât, bulangiule, că toată viața numai la fundul tău, te-ai gândit! Ia să-ți spun ce mi-ai făcut tu, în 37 de ani de căsnicie! (Scoate din sân mai multe suluri de hârtie, scrise mărunt.) După nuntă, crezând că eu îs proastă, ai luat din banii strânși și i-ai dat lui mă-ta, să se opereze de cataractă! Dar nici eu nu m-am lăsat – toată viața te-am scotocit prin buzunare, când erai beat, și ți le curățam, să-i dau maică-mii, să joace la Loto! A și câștigat de câteva ori, de aia a făcut căsoiul ăla mare, să pot să stau și eu, în el, când vrei să mă afară din casă, turbat de băutură! Acum nu mai dai în mine, hai? Nu mai ai putere, să-mi rupi șalele, cu parul! Nenorocitule, de 16 ori m-ai bătut, pentru că ți s-a părut că îi fac cu ochiul lu’ unu și lu’ altul! Cică erai gelos! Tu, care ai avut câte-o muiere, în fiecare sat din 5 comune! Dar ia să vezi acum - în 2003, te-am înșelat, din răzbunare, cu 5 bărbați! Frumoși, urâți, m-am răzbunat! Am făcut pauză 2 ani, și următorii trei ani, am pierdut șirul bărbaților. Na! poți fi gelos, că ai de ce! Să-ți fie de bine acum! N-a existat zi, să nu-mi dai, barem, o palmă! (Se uită în jur, nu vede pe nimeni.) Na! ia și tu (îl pleznește cu dosul palme fără ca Lică să riposteze), să vezi cum e când te caftește cineva, și nu poți zice ceva! Și, ca să mori ciudos, să știi că doi dintre copii, nu-s ai tăi!

 Ziua următoare, când intră pe ușă, femeia dădu cu ochii de Lică, care stătea pe marginea patului și o privea c-un ochi. Părea că arată destul de bine, ba chiar părea vesel:

-A venit doctorul și și-a cerut scuze – au încurcat, la laborator, rezultatele de la analize, mi le-au dat mie, pe-ale lui unu, care deja, azi, a și murit! Eu n-am avut decât prea mult sânge, în alcool, dar mi-a trecut, de mîine mă duc la muncă! (Îi face semn, să se apropie) Fa! tu chiar vorbeai serios, ieri? Dacă-i așa, ia dă lista aia, la mine, s-o mai completăm, că pare mică și fudulă!