Ema gândi: “M-am săturat să tot dau cu ghebul, pentru nenorociții ăștia!
Nici măcar recunoscători, nu sunt! Acum zic că fac parte din familie, au uitat
când mă țineau să fac 10 ore, ca să mă ponteze 8! Fără concediu, fără libere,
fără bani mai mulți! Mă puneau să spăl salamurile, de-mi crăpau mâinile, de la
detergentul de vase! Dacă nu veneau vremurile astea, s-o tulească oamenii,
afară, rămâneam sclavă pe plantație! A fost nevoie să mă enerveze, că le-am și
spus, că eu plec, și s-au îndulcit, zici c-au umblat la borcanul cu miere!
Ce dracu’ fac cu expiratele
astea, c-a murit javra aia, Dino?
Sau, mă rog! sper că n-a murit de la expirate. Cam chelălăia dulăul, după ce le mânca,
mai ales când nu funcționa vitrina frigorifică. Cum nu funcționează
și-acum, de s-au împuțit cărnurile. La
inventar, le-am scos, dar șefa n-a băgat de seamă, că le-am pus înapoi. Și, cum suntem doar noi două, iar ea umblă
după potcoave de cai morți, să le fure caielele, deja am vândut o parte, nu mai
umplem tomberonul, cu din astea. Ehei! ce bani frumoși ieșeau odată, din asta,
au trebuit să vină ăștia, cu retururile, să ne fure! Ce-or fi făcând cu ele, oare? Până la majoratul fiică-mii, iese cadoul. Să mă
grăbesc, la 6 trebuie să fim la ziua Valentinei și vacii nu-i place să întârzie
cineva, zice că ea nu muncește de două ori și nu-i la cheremul altora”.
Meniul
fu excelent, iar gazda, extrem
de primitoare și de sensibilă. Toți cei prezenți se simțeau ghiftuiți cu
bunătăți, mai ales că sărbătorita era o bucătăreasă nemaipomenită. Mai rămăsese
tortul și n-ar mai fi încăput nici un bob de orez, în stomacurile lor.
Pe la orele 22.00, Ema simți primele simptome: clănțănitul dinților, urmat de o paloare ciudată! Cineva întrebă gazda:
- De unde ai luat bunătățile astea?
Foarte senină,
Valentina se îmbujoră de plăcere, cum făcea de obicei, când se simțea “flatulată”:
- Cum, de unde? de la magazinul unde lucrează Ema! Nu
de-acolo vă aprovizionați cu toții? Cu toții știm cât de curată și meticuloasă
e prietena noastră Ema! Chiar și patroana, care era azi de serviciu, spunea că
și ea și-a umplut, tot azi, frigiderul, cu produse din magazin!
Emei îi veni și mai rău, dar ideea că și proasta de Valentina, va
suferi, o făcu să rânjească. Numai că o auzi pe aceasta zicând:
- Din păcate, pe mine mă chinuie ulcerul, așa că n-am gustat decât din
eclerele pe care le-am luat de la cofetăria de pe colț!
Primul tsunami din interiorul Emei porni spre ieșire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu