-Săru’ mâna!
tanti! era formula adresată bătrânei doamne, de către șeful de secție.
Celelalte paciente din salon, tot auzind cum i se adresează medicul, cu o uriașă notă de respect, bănuiră că bătrâna era vreun profesor
universitar, de la medicină, lucru care le încântară și le speriase, deopotrivă. Așa că, între vizite, o ascultau ca pe sfintele moaște, mai ales că
se vedea că știe ce spune, chiar dacă, uneori, nu prea înțelegeau termenii.
Așa fu și în ziua
aceea, când doamna, după plecarea medicului cu care pălăvrăgise jumătate de oră,
se porni pe analize și interpretări, mai ales că majoritatea colegelor de salon
erau proaspăt sosite:
-Dumitale, ce
ți-a zis flăcăul? se adresă unei femei
tinerele și neliniștite.
- Că-s depresivă!
Cînd am venit, am stat o mulțime de vorbă cu doctorul, care m-a întrebat dacă
am observat scăderea bunei dispoziții sau lipsa plăcerii, a interesului pentru
orice activitate, sau tulburări de somn, cum ar insomnia. Eu, dimpotrivă, am un somn, de mor, dar mi-e scârbă de
toate!
-Lasă că și nouă ne e scârbă, de-atâtea scârbe din jurul
nostru! Dar cu apetitul și greutatea, cum stai? Ești obosită mai tot timpul,
de-ți vine să te întinzi pe calea ferată? Oricum nu te calcă vreun tren, la cum
circulă ele! Mă refer la fatigabilitate.
-Cred că sunt obosită din naștere, dar lucrul ăla urât,
de care spuneți, nu-l cunosc! Doar că, câteodată, mi-e scârbă și de mine, parcă
aș fi un păduche cu urechi. Și mi-e o frică, de-mi clănțănesc ciolanele!
-Mda! și ești tristă și supărată pe toată lumea, de-ți
vine să-ți iei zilele?
-Daaa! Aud și voci, când nu este nimeni in jur, și mă
trezesc că vorbesc, ca proasta, cu mine. Și cu voce tare!
- Mmm! Se pare că nu mai e depresie, e schizofrenie!
- Și e grav?
- Dacă simți că oamenii sunt impotriva ta, sau crezi că
te spionează, atunci e clar și e grav!
-Mi s-a părut, de vreo câteva ori, că se uită cineva la
mine, când făceam baie, dar era un păianjen! Nu mi-a căzut bine, 3 zile n-am
ieșit din casă, iar după aia, mi-era frică să văd oameni, preferam pisicile. Iar de două ori m-am trezit fluierată pe stradă - ieșisem goală, de sub duș,
doar cu o pereche de chiloți pe cap!
- Am zis eu! Schizofrenie! Mai bine stă doamna care se
roagă – are personalitate schizoidă!
- Și care e diferența?
- Persoanele ca ea sunt introvertite, retrase, solitare, reci
din punct de vedere emoțional, tot timpul, absorbite de propriile gânduri și
sentimente, dar se tem de apropierea și intimitatea cu alții.
-Și eu, ce brânza mă-sii! îs mai proastă?
-Ei! persoanele de
felul dumneai sunt reticente, visează cu ochii deschiși și preferă speculațiile
teoretice în locul acțiunii practice. Or dumneata ești expansivă!
-Doctorul i-a spus că suferă de demență! Și, aveți
dreptate! eu sunt expansionistă, tocmai ce am făcut gardul, cu vecinul, și i-am
furat vreo 12 cm din curte. Pe o lungime de 230 de metri!
- Bietul de doctor, se-nșeală – femeia e chiar
paranoică! Nu vezi că reacționează cu
suspiciune la schimbările de situație și găsește motive ostile și rău - voitoare
în spatele actelor inocente sau chiar pozitive, ale altor persoane?
Fu intreruptă de ivirea, pe neașteptate, a medicului:
-Dă-o naibii, mătușă! nu-mi mai da diagnosticele peste
cap! De când ești aici, vin pacienții și-mi spun că-s prost și nu știu meserie!
Din cauza matale, am dureri de cap! Profiți că suntem rude și nu vreau să mă
stric la gât cu neamurile, dar...nu întinde coarda!
-Nu vă supărați, dom’ doctor, dar mătușa dumitale, de ce suferă? se vârâ depresiva.
- De personalitate narcisică, când persoana se crede
grandioasă, are o senzație exagerată de superioritate, iar relațiile cu ceilalți
sunt caracterizate prin nevoia lor de a fi admirate. Aceste persoane sunt
extrem de sensibile la critică, nereușită sau înfrângere, iar când se confruntă
cu imposibilitatea de a-și satisface opiniile despre sine, ele se înfurie sau
devin depresive. Pentru că se consideră superioare, cred ca ceilalți le
invidiază și se simt îndreptățite să-i exploateze pe alții, ale căror nevoi sau
păreri le consideră mai puțin importante. Iar mătuși-mii, dintotdeuna i-a
plăcut să citească despre boli, e super - doxată la teorie! Aici e tare ca fularul, iarna! Pe scurt, mătușa
profită de proștii care-o cred!
Deschiderea ceremoniei a fost făcută
prin tăierea panglicii de către fiecare
oaspete de seamă, fapt pentru care a durat de la orele 14.45, la 17.50. În
condițiile în care s-au folosit, simultan, 6 perechi foarfece! După ce n-au mai rămas
nici 10 cm, netăiați, corul format din copii cu vârste cuprinse între 25 și 55
de ani, a intonat imnul național, varianta manea, după care au urlat vreo 8
cântece cu mesaje de interes național.
