REVENIREA ÎN JUNGLA SĂLBATICĂ! DE PARCĂ AR FI ȘI JUNGLĂ DOMESTICĂ! DAR MAI ȘTII...!

     Cum e, mai nou, obiceiul să anunți pe rețelele de socializare dacă ești constipat sau nu, vă anunț, dragi prieteni, că am înviat din morți, la vii, era coadă mare! Și cum lucrurile serioase se nasc greu, învierea a fost grea și este, încă, nefinalizată, starea mea de sănătate fiind în stadiul proiectului de fezabilitate, cum se procedește la case mai mari. Iată că, după ce am tot “înțepat” pe unii și pe alții, mi-a venit și mie rândul, să fiu înțepat, da’ la modul propriu! Acum înțeleg de ce se mai supără, câte unul pe Arici, că doar “înțepații” din naștere, ăia cu mintea cât boaba de piper, fac tarantele și figuri de pistil și se pot supăra!

            Cei care nu mă plac, or să comenteze – Bine, mă! tu zici că ești mort, dar melița nu-ți mai tace! Nu te-astâmperi, hai? Nu vezi că te bate Dumnezeu, că ai gura mare și mintea sucită, de te apuci să dai cucuvinte-n omuleșteni?

          Țin să-i informez că n-are treabă: vaca, capra și ștampila Primăriei - la unii, mintea funcționează independent de restul părților anatomice, având generator propriu și priză de împământare, separate! Cu cât individul e mai posibil mort, cu atât energia este redirijată spre partea funcțională! Precizare - nu la toată lumea funcționează asta, unii nu prea își încarcă bateriile! Sunt persoane care nici n-au așa ceva, dar e democrație și fiecare face ce-l taie capul! Sau durerea de burtă!

            De fapt, este efectul statutului în România – cu cât stai mai mult pe-aici, cu atât mori mai iute! Prima oară, îți crapă creierul, văzând câtă prostie poate încape întrun kil de scuipat! Uite exemplu – refuzul tău de a te interna întrun spital, de unde să ieși mai bolnav, decât ai intrat, te poate costa viața! Deci, cum o dai, tot mă-ta plânge! Azi mi-a spus cineva că tocmai ce i-au venit analizele – are un virus din ăia, speciale, care doar la spital îi găsești! Culmea ironiei – persoana are chiar dementă în ceea ce privește curățenia, doar dacă te uiți la mâncarea ei, a și aruncat-o, că-i infectată!

            Să vedeți, însă, o altă chestie – dacă vrei să te tratezi acasă, nu poți beneficia de injecții! Nu că nu ți le prescriu medicii, ci pentru că nu vrea vreunul/ vreuna, să ți le facă! Garantat, tocmai ce am pățit-o eu! Dacă odinioară până și țața Frusina se băga, azi – pauză, asistentele sunt speriate că o pot păți! Asta nu înseamnă că nu sunt și persoane curajoase, de exemplu - o infirmieră cu sânge-n instalație! Plus că salariul acum e consistent, nu se riscă ușor, ca să-l pierzi! Și cât ne-am dorit să ajungem aici!

            Aici vreau să ajung – statul ăsta mucalit și belit, prin deștepții care-l “organizează”, nu sunt în stare să facă niște reguli clare, de a căror rezultat să ne ne bucurăm și noi, și să beneficieze și d’lui! Cred că le vine mai ușor să legifereze prostituția, schimbarea de sex și taxa pe scaunul de la WC, decât să protejeze cetățeanul! Aflu că asistentele au drept de liberă practică, dar numai la locul de muncă, și doar pentru cei care lucrează acolo! Deci, dacă eu mor în fața cabinetului medical, ele trebuie să se scobească-n dinți, ca să nu le lege cineva, că și-au depășit atribuțiile! Mai mult – chestia se lungește și asupra ajutorului de urgență, unde se pare că nu-s de specialitate și dacă mierlește victima, își pierd pâinea, pe care o pot papa la pușcărie, că l-au omorât pe nenea mortu’! Pe bune că suntem în țara tâmpiților – lasă, mă, oamenii, să-și facă treaba, nu-i fă să procedeze discriminatoriu! Tu, Stat, îi descurajezi să mai facă și bine, după care vii și-i condamni că nu și-au făcut treaba? După ce s-au băgat în aceeași oală bunii, cu nemernicii, condamni sistemul sanitar la inactivitate, că e corupți și fac bani din injecții? Dă-le liber la lucru, impozitează-i, cum i-ai impozitat și pe maneliști, dă-le la gioale, când îi prinzi că-s bulangii, dar nu fă pacientul să meargă la Urgențe, că nu se uită nici Bau-Hau, la el, din două motive - alea de mai sus! Și nu-i mai trageți cu Centrele alea, care ar fi trebuit să funcționeze, tocmai pentru a evita situațiille de genul ăsta – să stai cu fundu-n sus, în parc, ca să-ți administreze cineva o injecție, în timp ce ochii îi fug după vreun boschetar care vrea să toarne pe cineva! Sau, barem dacă tot nu faceți centrele alea, creați, Dom’ Primar, un loc’șor, de exemplu, la farmacii sau spital, unde să dea omul banul, și să se înțepe că trăiește în România!  

           V-ați prins de ce nu-s mort? Că nu mă lasă ăștia, să trăiesc!

NAȚIONALIȘTII

    Cele trei perechi nu ar fi sărit în ochi, dacă n-ar fi pășit de parcă erau constipați. Una dintre doamne era singura care  mai părea în largul ei, dar roșeața feței și-a cefei spunea altceva. Prefăcându-se că mai fuseseră pe-acolo, intrară în restaurant și fură conduși ceremonios, la masa pe care o rezervaseră. Tavanul foarte înalt, mărimea sălii principale, bună de teren de fotbal, arcadele ce trădau o arhitectură demult apusă, îi cam apasa pe cârcă, dar se străduiau să nu se arate timorați. La naiba cu pretențiile celorlalți clienți, înțoliți la patru ace, tot o mâncătorie era și aici, ca peste tot!

-Ce ne recomanzi? solicită părerea ospătarului, grasul cu neg pe nas, așa cum auzise că e politicos s-o faci.

Acesta săltă ochii în bagdadie, aferat, obișnuit cu întrebarea:

-Celebrul nostru Couscous ne-a adus chiar și-un premiu! Aș recomanda domnilor Confit-canard ori Magret de canard, dar nici Cassoulet toulousain nu e de neglijat. Doamnele pot servi Foie gras, sau pot încerca combinația de Bouillabaisse et Ratatouille, dacă țin la siluetă. Finalul poate fi încununat de Crème brûlée sau Quiche Lorraine. Vinurile le alegeți funcție de ce doriți să comandați! Dacă doriți, revin după ce hotărâți asupra comenzii!

Se priviră încurcați, dar roșcata fu promptă:

-Ce să mai așteptăm? Da’ niște mici cu bere și-o  țuiculiță, n-aveți?

Fața ospătarului se lumină:

-Ah! sunteți români! Tocmai ce s-au introdus în meniu mica, sarmalutza, tzuiculița și ma-ma-li-ga!

Ajuns în bucătărie, ospătarul își șterse transpirația și se plânse colegului său:

-Ai naibii naționaliști, românii, ăștia! Nu ajung bine întrun loc și vor să se simtă ca acasă!

La masă, cele trei perechi se priviră între ei, și apoi, suspicioși, în jur:

-Ce dracu’! bolmojea ăla, acolo, că n-am înțeles nimic! Când aud păsăreasca lor, mi-aduc aminte că am ales odată, tot o denumire scălâmbă, ca astea, și-am aflat că am mâncat ouțe de porc cu stafide! Noi vrem să mâncăm sănătos, nu să ne sclifosim! Da’ cât trebuie să-i lăsăm ospătarului, că locul ăsta  cu arteziană pare pretențios?

ERORILE POT FI FATALE!

Singurel, prin Dobrogea, viața părea frumoasă: nu tu, familie, nu tu, prieteni scandalagii, fără vecini și cărat gunoiul!

Cum obosise, dădu să se așeze pe-o stâncă mai cumințică, netezită pentru cei cu fundul moale. Nu apucă, însă, că peste el năvăli, ca o tornadă, un tânăr apărut de nicăieri, care-l îmbrânci cât colo, în colbul potecii. Brutalitatea gestului, a cărei semnificație n-o pricepea, mai ales că nu se știa vinovat de ceva, făcu să-i sară muștarul, și nu puțin: se repezi la agresorul care tot dădea din mâini, fără să spună ceva și se iscă o tăvăleală, din care  se opriră abia la intervenția unei a treia persoane, un bărbat la vreo 40 de ani, vânos și stăpân pe sine. Acesta, după ce făcu loc între cei doi combatanți, se răsti la călătorul nostru singuratic:

-Ce-ți veni, măi omule, să sari la el? Ce rău ți-a făcut?

Stupefiat, celălalt nu răspunse de prima dată - cum? tot el - îmbrâncit, și tot el -vinovat?

Agresorul său, de data asta liniștit, tot mai dădea  încă din mâini, dar tot fără să scoată vreun sunet.

- Păi! a sărit pe mine și m-a lovit! se enervă călătorul.

- Văzuse, bietul mut, vreo primejdie! n-a mai apucat să te avertizeze și-a sărit pe dumneata! Că de strigat, nu poate! Ei! ce-ai văzut așa urât? îl întrebă pe mut, însoțindu-și cuvintele și de mișcări ale măinilor.

Acesta făcu semn către piatra destinată odihnei și abia atunci călătorul zări vipera ce se pregătea să-l atace!

Concluzie: - ne-am făcut așa răi, că nu mai deosebim binele, de rău, și, de aceea, ne purtăm uneori mișelește exact cu cei care ne vor binele!

SCURT MESAJ PENTRU ULTIMII IUBITORI DE ARICI

    În lumea asta nebună de legat, Ariciul s-a retras și-i  tare supărat: nu-i îndeajuns, că viața-i rea și răpănoasă, mai trebuie să fie tembelă și ciudoasă! Zburătăcită! Mânjită cu dohot! Și criticată, nene, de orișice nărod! Se pare că, subit, am devenit deștepți! Cu toții! Mai dăm și cu părerea - pe unde fată calul și ce-are-n gând muierea! Iar dacă e vreunul, ce nu îl duce capul, apare-un constipat, ce îi gătește hapul! Mintoși și revoltați,  cerșim politichia, care-a băgat în tufe, și stima, și mândria! Te-aștepți să dai de omul, de secol XXI! dar care e certat cu apa și săpunul! Mai iese câte unul, din lan de păpușoi, că iar făcuta treabă și mare mușuroi! Un animal bătut, ne rupe suflețelul, uitând că sunt și oameni, trăind precum cățelul! Că sunt copii ce urlă, că s-a lipit burtica, de șiră, că n-au mâncat nimica! Și geme egoismul, cu spume pe la bot, că nu prea mai contează, cin' l-a mâncat pe tot! Ariciului îi e ciudă - s-a terminat un tur! Deja, e nebunie! pe toți îi doare-n ... țeastă- Nu-i treaba nimănui, dar e și treaba noastră!  Dar ceea ce-l revoltă și-l face înțepat, e cum va fi plătit jupânul ce-a postat! Unealta mișelească! Mânuța ticăloasă, care ne umilește, ne vinde, nu ne lasă! Care trăiește-n ură și vinde năsulii, ce face pe deștepți, să pară mici copii! Cu sila, nu îmi doresc prieteni! Dușmani, mai pot să duc! Dar nu mă mai prostiți, ca să devin năuc! Lăsați-mă așa, că dați orzul, la gâște! și s-ar putea-ntro zi, să vină, să vă muște!

   PS Sunt supărat că va trebui să părăsesc un grup, unde mă simțeam chiar bine! Dar dacă e doar masca unui oficios de partid, care se folosește de naivitatea celorlalți, cu stimă și respect, vă comunic că mi se rupe dacă se supără cineva!