BINE? RĂU? DA’ PENTRU MINE…?

   De foarte multe ori, rațiunea este înlocuită cu mărunte socoteli, dintre care dragostea de sine este predominantă. Deși ne place să ne dăm rotunzi cu altruismul nostru, trebuie să recunoaștem, atunci când suntem singuri, că nu el ne ghidează faptele, ci exact contrariul. De aceea ne rămân multe lucruri nerezolvate, în timp ce noi alergăm după cai verzi, să le numărăm potcoavele.

        E știut faptul că nenorocirile (cutremurul, războiul, pandamiile, moartea, etc) schimbă relațiile dintre noi și ne fac mai umani, deși nu e obligatoriu! Chestia asta, calată pe o nenorocire, scoate la suprafața mocirlei umane fraternitatea  și, aparent, multă înțelegere, dar, de fapt nu învățăm mare lucru din asta, ne rămân sechelele, pe care le ignorăm. Ne iubim pe sine mult prea mult, că să-i înțelegem și pe alții. Și ni se pare că ceea ce gândim și facem, este corect și justificat.

            Iată un caz foarte simplu:

            Divorțul a rupt toate punțile dintre cei doi, lăsând în loc o prăpastie ce s-a lărgit cu timpul. Privit la început ca pe-o glumă proastă, divorțul (atât timp cât Ea a crezut că El va revine cumințel la vechile obiceiuri, lucrurile vor intra în normalul dinainte, iar totul va fi dat uitării) nu a deranjat pe cineva, cu atât mai mult rudele și prietenii cărora li se stricaseră telembizorul. Numai că normalul dinainte devenise anormalul care săltase cracul peste tejghea, iar cuțitele fuseseră ascuțite și utilizate să hăcuiască orice brumă de înțelegere și împăcare. Când Ea a descoperit că El luase în serios varianta cu pa și pusi, fiara mică și virgină din suflețelul ei, alimentată sistematic de “iubitorii de dezastre”, căpătă dimensiuni mitologice și mitomanice, trecând la acțiune.

            Așa s-a ajuns cu una, hăis, și unul, cea (sau invers), respectiv cu o hârtie care i-a dezlipit mai ceva decât i-a unit certificatul de căsătorie, încheiat anterior. Și cum războiul celor două roze abia începuse, transformându-se în războiul celor două mimoze, devenite viroze, după ani de război secular, amândouă taberele își numără răniții și-i pansă cu frunză de mătrăgună, descoperind că doar ura mai figura pe lista cu aspecte comune. El scăpă de gelozia și răzbunarea ei abia când Ea se recunoscu învinsă și-și găsi un soț, în timp ce El tot călca în străchini. Doar că momentul îl găsi pe El scârbit de natura feminină, din care gustase cu toți colții, și hotărâ că-i mai bine să moară burlac, decât să tot fie înjunghiat periodic și mușcat prin noadă. Și recunoscu că a fost un dobitoc, că mai bine se freca singur pe spinare, decât să cate prin bătături străine, fără să cunoască  luminița de la capătul tunelului.

            Noroc că un atac de inimă îl pasă în Salvare și apoi, direct pe masa lui nenea doctorul, că altfel ar fi stat la o șuetă prin cimitir, cu vreo trei draci și-un înger repudiat. Reîntors din Zona Veșnică, află cu maximă efervescență că, atunci când Ea auzise că El face pe mortul prin spitale, s-ar pus pe plâns și i-ar fi spus fiică-sii că merge la spital, să-l vadă, și chiar s-a angajat să aibă grijă de el, dacă amă-râtul are de gând să tragă-o țeapă și să se întoarcă acasă, evident, lovit în aripă și-n trenul de aterizare.

     Fata și-a înclinat capul spre dreapta, clătinându-l încetișor, să nu facă prea mult curent, și a spus cu glas încet:

            -Nu cred că este o idee prea bună!

           -De ce, dacă are nevoie de noi? Vreau să fiu alături de el, când își va reveni!

          -Hmm! tot cred nu este o ideea prea bună! Crezi că, dacă tata te vede, când s-o trezi, lângă patul lui, se va bucura? Sau va da ochi peste cap și va face un nou atac de cord, de data asta, ireversibil?

MĂ! ȘTII CĂ-MI DEVII SIMPATIC?

     Știu! am spus că nu mai comentez ceva despre coronavirus, dar ... e subiectul cel mai fierbinte, că nu poți flatula un pic, și gata! cineva te întreabă ce părere ai despre dumnealui, COVID 19 +! Pentru că, dobitoc ce sunt! abia acum am fost mai atent  la formulare și am observat, cu întârziere, că este vorba de formula NOUL CORONAVIRUS, ăl vechi a ajuns la lada de gunoi!

            Cu vreo trei boli cronice, cel puțin, și un picior și ¼, în groapă, n-am nici o părere despre personaj, ba chiar începe să-mi devină simpatic:

   -morcovul pe care l-a adus, deși nu s-a înfipt destul de adânc în părțile esențiale, frunzele ascunzând încă mari carențe social-umane, ne-a lovit cu târnacopul prin partea cerebeloasă unde țineam așa-numita umanitate; morcoveala nu reușește, însă, decât să ne facă mai egoiști și mai stupizi, acolo unde e cazul, bineînțeles! nu toată lumea e la fel; inconștiența unora de a se vedea doar pe ei și creierul lor mic și strâmt, face astăzi niște monstrulache vocativi și impertinenți să devină eroi de epopee jegoasă, dar ei nu știu asta și nici nu le pasă; e cazul celor care se dau cocoși și vin de prin părțile lumii, fără să le pese pe cine bufnița lui Ion Creangă! pot omorî! Cât poți avea creierul de îngust, să fugi dintro țară precum Italia, de frica carantinei, că să te plimbi prin sat la tine, cu mâinile la spate? Toată lumea cu scaun la cap vorbește de cei mai vulnerabili viitori bolnavi de COVID 19, bătrânii, și tu le tragi o vizită pe termen nedeterminat, ca să TE protejezi! Oare neuronul tău sănătos nu înțelege că nu faci decât să mărești riscul chiar pentru tine și ai tăi? Ba mai faci și pe intelighentul fasolar, de o iei prin Germania, zicând că vii de la Polul Nord, de la un simpozion cu eschimoși!

   -lăsând deoparte proviziile de alimente făcute prostește,(oricum, dacă beleaua ține luni, poate ani, tot nu-ți ajung!) au început să dispară dezinfectantele! Păi! până acum nici cu apă, nu dădeam, nici cu aspiratorul, nu aspiram, nici mânuțele, nu murdăream! Dintr-o dată, ce să vezi? ne-am dat seama că doar o tonă de dezinfectant ne poate salva de la boleșniță! Da’ până acum nu era tot aia, trebuia să vină un scumpete de virusache, brava lui! să ne făcă mai curăței? Și-așa nu sunt convins că a pricipit toată populațiunea că măsura principală este IGIENA, lipită de limitarea plimbărilor fără esență prin spațiul public! Nu prea am văzut mănuși pe la vânzătoarele de la magazinele alimentare, or fi crezând că ele sunt din coasta Evei și nu se lipește nici musca lălâie, de ele! N-am văzut măsuri suplimentare pe vreo undeva, ci doar oameni înspăimântați, care se bâlbîie, de parcă bâlbăiala ar alunga virușii!

   -parcă valoarea banilor nu mai e aceeași – când e vorba de C19, nu se uită multă lume la preț! Nene virusurule! matale ești pe bune pornit pe noi? Că mie nu mi-e teamă de tălică, ci de ce-o să lași în coada dumitale, după ce-o să dispari: morți, criză economică, prețuri super-umflate, fomiță neagră, șomeri, prostie cât muntele Everest, tot mai multă dezumanizare, disproporții economico- sociale! Așa că, de ce să mă sperii de tine? te iau acasă, mor și scap să văd toate astea, la care, se pare, nu prea se gândește cineva, aplicăm tactica veche – las’ c-om vedea noi, dacă om apuca!

    - a fost o propunere ciudat de interesantă, ca BOR să pună la dispoziție mănăstirile, pentru asigurarea carantinei! se mai aude ceva, despre asta? sau nu s-a stabilit dacă e gratuit sau contracost?

  -goana după medicamente indică că nici aici nu stăm ca lumea, moare lumea, de dorul lor, și ele, mucles! nu-s!

    -românilor nu le frică de tine, ci mai degrabă de capacitatea statului român de a se descurca în situații de criză!  Văzurăm prea multe, ca să ne mai încredem în cei care decid pentru noi, iar încrederea noastră întrun sistem sanitar care nu e în stare să te trateze de-o durere de cap, acum s-a dus dracului! Cu toate că, până la data asta, orișice s-ar spune, și cu toate simcopele inerente, băieții s-au descurcat binișor, să fim cinstiți! Îmi pare rău că nu am prins aseară tot materialul cu Dr. Adrian Streinu-Cercel,(peste care am dat întâmplător), ci doar coada, de la cutremur, încolo (vedeți, am început să ne raportăm la cele nasoale!), dar m-am culcat semi-liniștit – mai sunt oameni care știu pe ce lume trăiesc, știu să vorbească și știu ce au de făcut, nu sunt doar muhaiele care mănâncă... tot timpul! Deși omul a fost cât se poate de cinstit în declarații, nu a lăsat vreo îndoială că treaba e urâtă-rău, dar nici nu a pedalat pe – VAI DE MAMA NOASTRĂ, O SĂ CRĂPĂM CU TOȚII! Mi s-a părut chiar elegant în modul de a spune lucrurilor, pe nume, lansând un apel la calm și înțelegere a situației, care e așa și nu mai putem schimba nimic, indiferent de ce scenarii s-au brodat pe subiect! Eu, unul, asta am înțeles – ATENȚIE, RĂBDARE, RESPECTAREA UNOR REGULI STRICTE ȘI NU NUMAI, ȘI CE-O FI PENTRU MĂ-SA, O FI ȘI PENTRU MINE!

    -de aceea, virusache! începi să-mi devii simpatic: ai reușit să dezgropi carențe umane; ai pus pe tapet reguli demult uitate; ai vârât frica, dacă nu în toți, măcar în factorii decidenți; am devenit, poate, mai umani, și ai ridicat problema vieții și a morții, în mod egal, pentru toți, atunci când ea părea doar a unora! Totuși, am cam obosit să aud toată ziua, despre tine, multe păreri fiind total neavizate și neavenite, cam multă gargară întrun mm cub de apă salcie! Așa că te aștept să treci PE LÂNGĂ MINE, cum speră toți, sau să dispari, așa cum ai apărut, dar fără să lași în urmă distrugere, moarte și deznădejde!

LA FURAT, NU-I LUCRU MARE!

După 49 de pahare, sau pe-acolo, cine le mai știe numărul? lui Traian i se ridică moralul, suficient să îndemne și pe alții la prostii:

-Voi vă lăudați că sunteți curajoși? Da’ ce gogoașa lui Zeus, ați făcut, ca să dovediți că sunteți cu sânge-n instalație? V-ați certat cu muierea, ați pus pioneze, pe scaunul șefului, ați vârăt capul în gura leului? Hâc! nimic din astea, e numai laba-baba, de voi, nici turmeric nu aveți în țeastă, da’ vă dați aligatori! Ia să vedem, cine merge cu mine la furat? Da! la furat, azi nu-i multă lume trează și cu capul la mintea lui, majoritatea e cu capu-ntre craci! Ce vă uitați așa, la persoana domniei mele, am rămas strâmb de la ultimul recensământ? Mergem la furat, cum făceam și când eram ploduri și mergeam la furat gorgoaze! Să nu ziceți că n-ați fost la furat cireșe sau altceva, că chiar că sunteți de cacao! Furatul e ceva simplu, nu vedeți că-l practicește orișicare blefterist? Datul cu stânga e boală de la Burebista - ncoace, da’ e obicei mai mult împrumutat de la migratorii ăștia! N-ar trebui să fie o problemă, avem în sânge hoția, nu-i așa? că toți e ‘oți în țara asta! Vă tremură chiloții, nu-i așa, curajoșii lui Caras Afumat? Mă vedeți pe mine că tremur de frică? Eu sunt mare ciorditor, la viața mea am spart o mulține de bănci și-am făcut surcele din ele! Să vedem care e cu mine și nu e împotriva mea, să meargă la furat! Mare lucru, o ciordeală! Să-mi iau patentul, cheile și spițul și -ncolonarea spre marea fur-găseală! Nu fiți mototoli, dragi prieteni, sunt aici ca să vă susțin și să vă ghidez în ale manglelii!

Urmat de 5 ciraci cu picioarele de lut, Traian mătăhăie spre un loc nedefinit, presus de el ca fiind locul unde va fura, cu sârg, ceva. Ce-l împiedică să fie vioi sunt cele 3 kile de vin, care i s-au urcat la cap și i-au coborât în picioare, pe care merge ca după andrele – doi, pe stânga, unul, pe dreapta, alți trei, cruciș! Ca să arate cât de mult curaj are, intră în curtea omului și nimerește în fața unui berbec, care-l miruiește cu un cap în gură, de se trezește (parțial), în mijlocul drumului de unde plecase. Traian nu pare descurajat, doar că are limba amorțită și auzul dat pe încet. Oricum, a insuflat mult curaj însoțitorilor, care par că s-au mai trezit nițel, dar nu îndeajuns să-l vâre undeva pe hoțul de Traian și s-o șteargă pe la cășilor lor. Acestuia nu-i trebui mult și se trezește cățărat pe casa altuia, încercând să-i răpească antena satelit. N-are noroc - n-apucă să smulgă OZN-ul, că brusc! e iluminat de farurile unei mașini de Poliție! Cât despre ciracii lui, nici urmă – nici Houdini nu a reușit vreodată să dispară așa urgent!

Deodată Traian simte nevoia să urineze, dar poziția nu-l avantajează – pe lângă proprietarul înarmat cu o sapă, au apărut nevasta și fiicele acestuia, fiecare cu câte un arac în mână. De care nu mai era nevoie, telefonul la 112, spre marea uimire a tuturor, a făcut să se facă imposibilul și Poliția să-l surprindă pe Trăienel călare pe datorie!

Spre uimirea ciracilor cățărați în copaci, Traian e treaz - foarte treaz, nici nu se vede că a băut ca boul! Doar că i s-au terminat cuvintele – tace ca un mormoloc în ciocul berzei! E atât de tăcut, că se aud greierii de-afară, la secția de poliție unde e cazat temporar. De curajos ce este, recunoaște tot ce scriu ăia acolo, că a băut și s-a dat cocoș, să impresioneze pe bețivii care l-au părăsit! Și ale căror nume le rostește pe litere, prea clar pentru unul care a băut ca un porc împreunat c-un bou bălțat! Cât despre pieptul lui bombat de curaj, s-a cam scofâlcit când a aflat cam cât poate lua – s-a dus cazierul lui de om cinstit, și cu el, și slujba! Dar e curajos? Este și a dovedit-o!

OCHI PENTRU OCHI, DINTE PENTRU DINTE...

-Gata, muiere, mi-a ajuns cuţitul la ciolan, nu mai iert nimic! Am să merg pe Legea Italianului! Aia cu - ochi pentru ochi, sprânceană pentru sprânceană, molar, pentru molar!

- Ce-ai, bă, cu italienii! Ce? a intrat contravirusul ăla în tine?

-Tată, nu cumva e vorba de Legea Talionului? Uite ce-am găsit pe net: „Iar de va fi și altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie”. La asta te refereai, nu?

- Aia e – nu-l mai suport pe vecinul, că n-are căruță! Și pentru că mă calcă pe nervuri, o să mă dau la el, în felul meu! Să țineți voi minte - eu îs răzbunător din fiere! Că mi-a gura amară, zici c-am tras pe nas nitrolac, când îl văd pe ăsta cum își mută bucile prin dreptul meu! Am să-i umplu peluza cu rahat de câine, că nici gard n-are, nenorocitul, vine din Olanda și zice că nu se poartă gardurile. O să-i arunc cuie pe unde iese cu mașina, să aibă parte de o pană, pe zi, de-o să zică că-i găină, de la atâtea pene! O să duc noaptea, să-i torn acid sulfuric la rădăcina pomilor, și-așa n-are decât trei! O să mă interesez când e ziua lui și-i trimit, anonim cu semnătură, un buchet de cactuși! Nevesti-sii, un buchet de târțița găinii, sau cum s-o numi aia, păpădie! Am să montez un bec chiar în dreptul dormitorului lor, să nu poată dormi, și o să dau drumul la radio, la maxim, să nu poată închide un ochi! Ăla micu’ o să-i zgârie mașina cap-coadă, cu un cui!  Iar când o să aibă musafiri, o să ies în fundul gol, să mă plimb prin grădină, să le stric cheful!

După o săptămână, se plânge nevesti-sii:

-Animalul ăsta a auzit,  și el, de legea talianului! Ai văzut ce câine și-a luat? Cât un vițel! Care-și face treburile, la noi în grădină, nici nu face vreun efort să sară gardul. Bietul nostru Azorel, de când s-a întâlnit cu el, e constipat! Iar eu nu mă mai pot duce noaptea, să torn acid, că mă constip și eu! Și au început și pomii noștri să se ofilească, cum s-au ofilit și-ai lor, după ce le-am turnat la rădăcină! Doar că noi avem 6 meri, 2 cireși ș-un cais! Sau, mai degrabă, aveam! Nenorocitul, nu a făcut nicio pană, am înțeles că n-are anvelope, toate e numai cauciuc, fără cameră! Toate cuiele pe care le-am aruncat, le-a scos ușurel cu patentul și le-a aruncat la noi în grădină, zicând că dacă strâng eu fier vechi…! A dracului pielea pe ei! au montat niște reflectoare din ălea mari, de pus pe stadioane, de zici că noaptea-i zi și te poți bronza la ele! Mă auzi, fă? că nu ne mai înțelegem de la gălăgia asta - și-a luat bulangiul stație de amplificare, de sar morții, din cimitirul de-alături, din mormânt, și cerșesc îndurare! Iar pozele cu noi, în fundul gol, au făcut furouri pe net! Vine poștașul! Aoleu! sper că nu mai vine altă factură, de la service-ul lu’ ăsta, cu cât costă vopsirea mașinii lui, zgâriată de ăla micu’! Nu mai vine, c-a sosit și amenda, că nu l-am supravegheat? Îmi face semn, cred că are un pachet pentru mine! Cine mi-o fi trimis un cadou așa mare, de ziua mea? Să-l desfac! Ce-i cu olița asta plină? Are și-un mesaj – “Poate te saturi!”!  Haaa! așa stau lucrurile, te răzbuni, vecine? Las’ că-ți arăt eu ție!

- Bărbate! eu zic să te mai gândești și să-l termini de mâncat, pe tot! Noi, ceștilalți, deja ne-am săturat de planurile tale drăcești și de răspunsurile dușmanului. Mai bine - dă-o dracului de lege a talionului, că ne cade casa-n cap!