După 49 de pahare, sau pe-acolo, cine le mai știe
numărul? lui Traian i se ridică moralul, suficient să îndemne și pe alții la
prostii:
-Voi vă lăudați că sunteți curajoși? Da’
ce gogoașa lui Zeus, ați
făcut, ca să dovediți că sunteți cu sânge-n instalație? V-ați certat cu
muierea, ați pus pioneze, pe scaunul șefului, ați vârăt capul în gura leului? Hâc!
nimic din astea, e numai laba-baba, de voi, nici turmeric nu aveți în țeastă,
da’
vă dați aligatori! Ia să vedem,
cine merge cu mine la furat? Da! la furat, azi nu-i multă lume trează și cu
capul la mintea lui, majoritatea e cu capu-ntre craci! Ce vă uitați așa, la
persoana domniei mele, am rămas strâmb de la ultimul recensământ? Mergem la
furat, cum făceam și când eram ploduri și mergeam la furat gorgoaze! Să nu
ziceți că n-ați fost la furat cireșe sau altceva, că chiar că sunteți de cacao!
Furatul e ceva simplu, nu vedeți că-l practicește orișicare blefterist? Datul
cu stânga e boală de la Burebista - ncoace, da’ e obicei mai
mult împrumutat
de la migratorii ăștia! N-ar trebui să fie o problemă, avem în sânge hoția, nu-i
așa? că toți e ‘oți în țara asta! Vă tremură chiloții, nu-i așa, curajoșii
lui Caras Afumat? Mă vedeți pe mine că tremur de frică? Eu sunt mare ciorditor,
la viața mea am spart o mulține de bănci și-am făcut surcele din ele! Să vedem care e cu mine și nu e împotriva
mea, să meargă la furat! Mare lucru, o ciordeală! Să-mi iau patentul, cheile și
spițul și -ncolonarea spre marea fur-găseală! Nu fiți mototoli, dragi
prieteni, sunt aici ca să vă susțin și să vă ghidez în ale manglelii!
Urmat de 5 ciraci cu picioarele de lut, Traian mătăhăie
spre un loc nedefinit, presus de el ca fiind locul unde va fura, cu sârg, ceva.
Ce-l împiedică să fie vioi sunt cele 3 kile de vin, care i s-au urcat la cap și
i-au coborât în picioare, pe care merge ca după andrele – doi, pe stânga, unul,
pe dreapta, alți trei, cruciș! Ca să arate cât de mult curaj are, intră în
curtea omului și nimerește în fața unui berbec, care-l miruiește cu un cap în
gură, de se trezește (parțial), în mijlocul drumului de unde plecase. Traian nu
pare descurajat, doar că are limba amorțită și auzul dat pe încet. Oricum, a
insuflat mult curaj însoțitorilor, care par că s-au mai trezit nițel, dar nu
îndeajuns să-l vâre undeva pe hoțul de Traian și s-o șteargă pe la cășilor lor.
Acestuia nu-i trebui mult și se trezește cățărat pe casa altuia, încercând să-i
răpească antena satelit. N-are noroc - n-apucă să smulgă OZN-ul, că brusc! e
iluminat de farurile unei mașini de Poliție! Cât despre ciracii lui, nici urmă –
nici Houdini nu a reușit vreodată să dispară așa urgent!
Deodată Traian simte nevoia să urineze, dar poziția nu-l
avantajează – pe lângă proprietarul înarmat cu o sapă, au apărut nevasta și
fiicele acestuia, fiecare cu câte un arac în mână. De care nu mai era nevoie,
telefonul la 112, spre marea uimire a tuturor, a făcut să se facă imposibilul
și Poliția să-l surprindă pe Trăienel călare pe datorie!
Spre uimirea ciracilor cățărați în copaci, Traian e treaz
- foarte treaz, nici nu se vede că a băut ca boul! Doar că i s-au terminat
cuvintele – tace ca un mormoloc în ciocul berzei! E atât de tăcut, că se aud greierii
de-afară, la secția de poliție unde e cazat temporar. De curajos ce este,
recunoaște tot ce scriu ăia acolo, că a băut și s-a dat cocoș, să impresioneze
pe bețivii care l-au părăsit! Și ale căror nume le rostește pe litere, prea
clar pentru unul care a băut ca un porc împreunat c-un bou bălțat! Cât despre
pieptul lui bombat de curaj, s-a cam scofâlcit când a aflat cam cât poate lua –
s-a dus cazierul lui de om cinstit, și cu el, și slujba! Dar e curajos? Este
și a dovedit-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu