ȘI IADUL E PAVAT CU INTENȚII BUNE(II) ...

"Trebuie să gândesc pozitiv - îmi va face bine! Am auzit că, atunci când gândești pozitiv, fizicul tău respinge bolile, le trece pe linie moartă. Cică Dăi-cu-lama ăla, din Tibet, a scornit că sufletul e mai șmecher decât fizicul. Eu, cu fizica, nu prea m-am înțeles, da' la educație fizică aveam numai zece!

Mă gândesc serios să mă schimb - de două zile, nu mai înjur decât de mamă! Nu de cele sfinte, că mă bate Dumnezeu! Și gândesc frumos despre toată lumea, nu mai scuip pe nimeni și nu mai arunc cu ouă stricate, s-au scumpit prea tare. Îmi calc pe suflet și mă duc s-o văd pe mama, de 7 ani n-am mai dat ochii cu ea, de când mi-a spus că mă înșeală muierea și așa a fost. Până acum, n-am iertat-o, da' e vremea, că aud că nu mai are mult... Drept împăcare, îi duc niște căpșuni, e alergică la ele, dar nu pot să mă duc cu mâna goală! Și-i duc flori, niște cactuși, când s-o înțepa în spini, să-și aducă aminte și de mine, fiul ei iubitor. Ah! și niște ciocolată, îi plac dulciurile, că are diabet cu insulină.

Nu știu de ce s-a supărat vecinul pe mine: după 3 ani, de când l-am lovit cu lopata, nici nu ne-am privit! Acu, când vreau să mă împac cu lumea, m-a pus dracu' să-i dau bună ziua și să-i spun că își poate găsi câinele pe care îl căuta, să nu-l mai caute, e mort în spatele casei. A intrat, nătărăul, la mine-n curte și eu, știind cât îl iubește vecinul, i l-am trimis acasă, aruncându-l peste gard. De unde să știu eu, că are niște țăruși acolo?

Nevastă - mea s-a supărat și ea: avea un cui în roată și eu l-am scos. Am uitat să-i spun! Dimineață a întârziat la serviciu, nu avea roată de rezervă. De supărare, a plecat în papuci și nemachiată, de-a făcut taximetristrul accident, tot uitându-se în spate, să vadă dacă fiara nu-l atacă. Bine că am plecat înaintea ei și nu am răspuns la telefon, când a sunat ca disperata!

Azi am făcut și fapte bune: i-am spus șefului că e mai bine să-i dea concediu lui Mircea, colegul meu, că nu se duce la spital, cum zice, ci în Maramureș, de ziua lui. Are acolo rezervare, nu rezervă, ca la spital. Și nu i-am mai șparlit pixurile Mioarei, cum fac de obicei!

Mă simt mai bine: pentru prima oară în viața mea, vreau să dau de băut prietenilor mei! Deși nu înțeleg de ce m-au refuzat toți! Ba unul m-a întrebat - de când sunt eu prieten cu cineva?

Asta e - vreau, spre binele meu, să fiu alt om! Adică unul din ăia care se joacă cu copiii lui și le face temele, ajută babele să treacă strada, duce gunoiul și spală vasele.

Și ce-o ieși, aia o ieși!"