Iese fără socoteală,
Dar și cine drept slujește,
Dumnezeu îl norocește."
(Proverb românesc)
_____________
S-a născut norocos nevoie-mare - gurile rele spun că e ceva în legătură cu olița sa și utilizarea ei, dar lumea e rea și invidioasă, nu vede mai departe de lungul nasului!
Cert este că a avut noroc cu părinții lui - două specimene bune de pus pe rană, pentru un suicid extrem de reușit. Ah, nu! niște părinți adevărați, mari iubitori de copchilul lor năbădăios, care au regretat mai târziu că nu l-au aruncat la canal, prin avort spontan și premeditat.
Deocamdată, cât a fost mic, a crescut în puf: îi crescuse pe tot corpul niște puf pufos, ca la rațe, care l-a împiedicat să se înece când a căzut de pe casă în iazul vecinului, unde se cocoțase să admire pe soția nudă a ăluia. De reținut: precocele avea 7 ani! Mai fuseseră și alte dovezi ale norocului său: căzutul cu capul în jos în fântână, noroc că fusese secetă si fântâna era secată! Încercarea nereușită de a mulge taurul, după metoda bunicii: taurul și-a rupt un corn în stâlpul metalic care îi protejase bucuțele mulgătorului emerit! Incendiul din care scăpase fără haine, doar cu cutia de chibrituri, stârnit de personal rămas neidentificat și motivele - necunoscute!
Căzutul de pe casă i-a adus porecla de "Norocel" și o cocoașă față-spate, care l-a făcut neputincios vis-a-vis de muncă, nu și față de femei! Ghinionul s-a transformat în noroc chior: părinții s-au sacrificat să-l crească până la vârsta pubertății - 47 de ani, lui revenindu-i rolul de a-i îngropa, dacă se poate, de vii!
Marele lui noroc au fost, însă, femeile: mici, mari, grase, slabe, rele de muscă sau afurisite de țânțari, toate doreau să treacă prin patul lui! Mă rog, nu era obligatoriu să fie pat, sau patul lui! Nu se știe ce le atrăgea - cocoașa sau altceva, dar se pare că picau ca muștele când inspiră insecticid.
Într-o zi, însă, norocul îl părăsi: ambii doi părinți decedaseră într-un accident de căruță, lăsându-l pe Norocel de căruță cu femeile lui. Numai că nu se mai găsi niciuna care să-l slugărească, cum făcuseră părinții lui, care mâncau fasole 8 zile pe săptămână, că fiul să mănânce piept de pui. Pe scurt, niciuna nu vroia să fie trasă în piept, indiferent de calitatea serviciilor pe care le presta el de obicei!
Niște nenorociți îl sfătuiră să - și găsească de muncă, dar cum munca nu se dorea găsită de el, după 3 zile, renunță. Plus că - cine angaja puturoși escroci sentimental cu handicap fizic?
O idee nebunească țâșni din rămășițele sale de creier: se va călugări! Numai că nici acolo nu a fost loc de trântori patentați, mai ales când el vroia călugărie numai la măicuțe!
Cum s-a terminat povestea? Cum să se termine? - ceva - ceva fusese în olița aia: s-a înscris într-un partid și acum e paznic la ouă, la o fermă de cocoși. Așteaptă o pensie specială pentru scărpinat găini la fofoloancă!
Ce ți-i și cu norocul ăsta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu