Într-o lume ce trăznește
A parfum de tei coclit,
Azi pășim precum nebunii,
Care știu ce-i de trăit.
Parcă soarele n-apune,
Iar norii stau cuminți,
Noi ne desfătăm și credem
Că ne ținem lumea-n dinți.
Prea ne-am cumințit devreme!
Prea ne-am pocăit târziu!
Prea le-am învățat pe toate!
Știu prea multe!... Și nu știu!
S-a sfârșit eternitatea!
Îngerii se simt pierduți.
Nu mai trec, ca o părere,
Chiar și îngerii căzuți!
Și o nouă legea-a firii
Pe cea veche, a călcat:
Azi suntem stăpânii lumii!
Mâine - praful vânturat!
Noi trăim într-o poveste
Care nu se mai termină:
Toți ne credem zeii vieții
Și nu sclavi muncind în mină!
Am uitat înțelepciunea,
Frica de neprevăzut.
Gândul blând, purtat de suflet,
Ce visăm și ce-am crezut!
Și-ntro lume purulentă,
Mascaradă reușită,
Azi trăim sumarul vieții
Într-o clipă nesfârșită.
Nu este niciun dezastru
Și nu-i nou nimic, sub soare:
De când lumea și pământul,
Ducem lumea în spinare!
Dar nici clipa cea rebelă
Și nici vinul cel mai tare,
Nu ne facă măscărici,
Să călcăm lumea-n picioare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu