luni, 19 iulie 2021

POVESTEA UNUI ORĂȘEL

(NEW!)

Precum în cuceririle spaniole, epopeea orășelului începe odată cu transformarea lui din cătun, în sat. Cum se întâmplă când devii din ce, în ce mai mare, urci pe panta socială, crezându-te șmecher, cazi, ca apoi să-ți rupi urechile și să începi să-ți plângi de milă!
Atestat documentar pe la secolul XV, odată cu faptele de arme ale prăștierilor locali din Oastea cea Mare a țării, azi numără vreo 7000 de suflete, fără găini, câini, mistreți, hiene și alte orătănii. Cam cât o comună obeză, care a consumat prea multă fast-food-ărie și nu recunoște!
Satul devenit comună a luat-o pe poteci greșite: cuprinși de pandemia umplerii României cu orașe și comune noi, poli-tacticienii noștri, prin 2003, spre marea bucurie a băștinașilor, au kkt un nou oraș! Ceea ce n-ar fi fost rău, dacă îl mai și păzeau de ce-a ur-MAT!
Să vorbim acum despre apariția conqizdadorilor: la începuturi, majoritatea indigenilor erau niște românași cuminței și devreme la cârciumă, în timp ce viitorii cuceritori erau și ei destul de cuminței în băncuțele lor. Folosirea prezervativelor înțepate cu sula și politica Europeană de mătrășire a diferențelor etnice au dus la transformarea minorității, în majoritate, și la politica pumnului în muian, aplicat recentei minorități. Mai pe scurt, etnicii au câștigat, dacă nu alegerile, cel puțin un cuvânt greu de spus, fie el și murdar. În timp ce indigenii au fost copleșiți de indieni și învățați cu tăcutul! Dacă în tinerețe (nu) au fost cuminți...!
Istoria locului înregistrează deja două războaie atomice cu săbii, soldate de fiecare dată, cu incendii și cotoiți, stropite din belșug...! La care au fost invitate să participe și forțele de ordine, uneori insuficiente să împiedice pârlirea porcului de împăcare!
Puținii sinucigași indigeni și-au schimbat profilul Facebook, în timp ce alții au renunțat la tradiții și și-au luat lumea-n cap, fugind rupând pământul. Dar conqizdadorii nu se opresc aici, odată expansiunea pornită: au inceput vânătoarea de muște prin comunele învecinate, vizând orașul - munipiciu din apropiere. Visele lor erotice, cu grătare în flăcări, par să pârlească pe toată lumea!
Atacurile nu au dat chiar întotdeauna rezultate: în unele localității, expansioniștii s-au izbit de rezistența etnicilor locali, care s-au temut că nu le vor ajunge la toți gardurile și băncile puse de primărie, să le incendieze! Cert e că niște vile dichisite și-au schimbat proprieterul și au intrat in patrimoniul vestigiilor epocii shaormice.
Mai nou, aud de un cartier rezidențial la granița cu municipiul, cumpărat cu bani ghiață. Dacă cuceritorii pomeniți anterior vor popula cartierul, acesta nu va fi unul rezidențial, ci bestial și pestilențial.
Așa că, dacă vă vin vecini noi, cum am eu, simpatici si politicoși, să vă amintiți povestea micului oraș! Dacă vin din ce, în ce mai mulți, și rămân definitiv, e timpul să vă strângeți catrafusele! S-ar putea să regretați că v-ați născut în țara asta și că v-ați muta, numai să scăpați!
P.S. Ca in filmele neterminate, care te lasă cu chiloții-n vine, vă las să ghiciți despre ce oraș e vorba! Va fi dificil, poate că sunt prea multe...!

Niciun comentariu: