I, SANTA CLAUS!

   M-am întrebat, și anul acesta, ce-mi doresc de Crăciun! Ce-aș dori să-mi aducă Moș Crăciun, în dar! Dar îmi trece o brânză, prin minte! Eu mai cred în Moșul, doar că nu-mi mai fac iluzii că mă ascultă!

            Subit, m-am întrebat de ce n-aș fi eu, Moș Crăciun? Ce? eu nu pot oferi daruri? Mai greu e cu intratul pe coș, n-am obținut autorizație de coșar, au zis că peste 50 de ani, nu dau, ce mai vreau, să mor pe casele oamenilor sau înțepenit într-un horn? Și pe ușa din față, nu intră decît premianții, nu-i așa?

            Mi-am plăcut întotdeuna să ofer daruri! Nu să fac daruri, cum se spune în mod eronat, e greu să faci un moț, la căciulă, dară să mai concepi și cadouri! Le iei, gata făcute, de peste tot! Făcute, uneori, de tot ...! Dar le dai, mai departe, și te bucuri - s-au mai dus niște lei! Dar ce plăcut e să vezi bucuria de pe fețele primitorilor! Cum s-a bucurat mama, când i-am dus un baston și-o ploscă! Nu mi-a spus că semăn  cu Moșul, doar îi plac moșii! Atunci mi-a venit ideea să fiu și eu un pui de Moș Crăciun, că un pui de Bulă Fraier, sunt tot timpul!

            Ca să nu mă identifice lumea, că-l “lucrez” pe  Moșul-Moș, m-am gândit să-mi fac costumul de altă culoare! Nu tot de culoare roșie, nu mai place culoarea, cred că și lui Moș îi vine greu s-o poarte! Mi-a plăcut verdele, dar semănam cu pădurarii și mă înjură oamenii, că-i tot las pe hoții ăia, să ne lase fără păduri! Plus că mă rătăceam prin iarbă, vara, și mă luau câinii, drept brăduț, iarna, veneau cu cracul ridicat  la mine! Mi-ar fi plăcut un costum albastru, dar nu m-am hotărât asupra nuanței, dacă sunt luat drept polițist local? Nu mai zice cineva că am venit să dau, ci că am venit să iau cu sacul! Maroniul, odată emblematic pentru postași, mă face să arăt ca un vidanjor! Și copii or să creadă că darurile mele sunt tot de tot...! Negrul, nu! că nu-s în doliu după Moșu’! Și, de la sfințirea Catedralei, dacă n-am merțan, mă iau omuleții în balon, că-s Moș Mântuială! Mov, nțțț! mă bănuiesc părinții de gânduri pidosnice și vor crede că-s Moș Pedofilie! Galbenul ar fi ceva, se asortează și cu fața  mea, de când am auzit că, La Anul și la Mulți Ani, o să fie bine! Dar e și culoarea vestelor reflectorizante! Sau e portocaliul? ca la vestele de salvare? Să zică lumea că a venit Smurd-ul, să dea medicamente? Mai bine alb! Tot nu avem zăpadă! Dar dacă mă confundă cu Libresse? Mai bine costum gri! În loc de sac, o geantă Vuitton! Dar atunci o să semăn cu un politician, n-o să-mi deschidă nimeni ușa, poate doar poarta, să dea drumul la câini!

            Treaba nasoală e că trebuie să-mi las barbă! O să fie albă - albă, ca la Moș! Asta am făcut, așteptând să trăiesc omenește - barbă albă! Nu știu dacă ajung cu ea, la pensie, da, din dar, se face nai, și tu, pensie, nu ai! Am făcut și-un împrumut la CAR, să-mi cumpăr ochelari cu ramă groasă! Ca ai lui Moșu’! Să nu-l fac de râs, că-s Moș Opincarul! Mai rămâne să hotărăsc ce daruri să iau, că de unde, e plin locul de magazine și ciurucuri! Deabia aștept să dau copiilor jucării! Ce jucării? Tablete! Că ăștia se sperie de jucării, zic că-s bombe atomice! Mai degrabă le-aș da niște rachete aer-sol, decât să-i jignesc cu jucării! Dar am noroc cu reclamele alea hidoase, la jucării cu teroriști și vampiri! Ăștia mici n-au auzit de lingură și furculiță, dar au auzit de Dracula! Mm! mă rog! dacă părinților lor nu le pasă cu ce satâr se joacă copiii, pot să le dau și cocaină, de-abia sunt mai cuminți!

            În cei mari, dau și eu ce pot! Că, dacă nu le place, aruncă! Nu! nu car gresie și faianță, am limbo-sciatică! Nici frigidere sau plasme, să se ducă să-și aleagă singuri ce vor, pe banii lor! Lor le dau ceva simbolic! Cum le dau politicienii! Maturilor poți să le dai orice, chiar și-o găletușă! Un kil de făină! Mici  și bere! Nici nu se uită la Moș, dacă li se dă ceva! Pensionarilor, le-aș mări pensia!  Dar cum le-au mai mărit-o și alții, de le-a rămas  mică, risc s-o iau pe cârcă, numai dacă pomenesc de asta! Știu, nu la toți s-a întâmplat așa, dar vedeți pe vreun Moș Crăciun, să se ducă la ăi cu mărirea, mare și specială? Să mă duc eu? Da’ce ? sunt tâmpit? Ăia se uită la darul meu, cum mă uit eu la factura la curent! Cât ar putea costa un cadou pentru un ăsta? Cât salariul meu, pe 5 luni?  Și cu banii  lor de coșniță, umplu sacul! Ce le-aș mai da, eu, lor!

            Ia să văd dacă mi-au scris! Dacă au fost cuminți anul acesta! Ups! E movila de scrisori, mai înaltă decât mine! Vedeți câți cuminți sunt la noi? S-au gândit la Moșu’ și-mi scriu, să le aduc daruri! Chestie care mie îmi place la nebunie, să fiu Santa Claus! Mmm! Ce-i asta? Sunt numai cereri de la parlamentari, primari, președinți de consilii, baroni, consilieri! Fiecare, pe mai multe pagini! Uite și una singură, de la un copil necăjit - DRAGĂ MOȘ CRĂCIUN, NU VREAU DARURI, EU VREA NUMAI SĂ VII SĂ MĂ VEZI, CA SĂ ȘTIU CĂ EXISTĂ, CU ADEVĂRAT, CINEVA CARE MĂ IUBEȘTE!