SĂ-I ÎNCHIDEM PE TOȚI!

Vin sărbătorile?!? Dar pe unde-s? Că, prin zona mea crespusculară, nu se simte c-ar veni ceva! Circulă, ca o fregată pornită pe mardeală, un aer de sicriu încins, o lipsă de bucurie, vecină cu Xanax-ul, niște fețe de bocitoare calificate, care și-au pierdut ajutorul social și vor la tropice! După un Moș Nicolae cu spume la gură, de zici c-a băut șampon amestecat cu tăieței, iată că se prefigurează un Moș Crăciun de basm! Asta dacă o mai fi atmosferă de basm, cu atâtea fețe de făină, pe stradă!

Am început să ne facem obiceiuri noi  - anul ăsta nu mai mâncăm șorici, nu au găsit chinezii o rețetă miraculoasă, și pentru pielea de porc pârlit, făcută din pet-uri! Grație porcilor care n-au de gând să se dea nici duși și nici pârliți, nu se prinde pesta porcină africană, de ei, porcul fugărit prin curte, cu cuțitul în gât, anul ăsta și următorilor, nu va exista! Nu numai că s-a dus tradiția (fie vorba între noi, nici porcul din curte, nu mai e normal pe vremurile astea, nu vrea decât concentrate cu mujdei), dar n-o să ne mai  țuicărim la pârlitul godacului putăcios sau să ne vinărim fiertărim, lângă coada dumisale! Vedeți că s-au gândit la noi, să nu ne fie, cumva, rău? Comozi, cum mă simt, de ce să-l fugărim prin curte, să ascuțim cuțitele și-l ardem la lingurică, dacă ne face rău cărnița de animal crescut în curte? Nu-i mai bine să pupăm unul, gata mort, de la boxa de carne? Sau gata tranșat și ambalat, de la market? Păi, câtă apă, sare și mirodenii trebuiesc cumpărate, să faci cârnați, când e mai ușor să-ți mănânci cârnații gata mestecați?

Treptat - treptat, de Crăciun o să sacrificăm, mai bine, câte-o floare de colț, are mai multă semnificație, decât suina bărboasă românească. Dacă n-o să avem floarea respectivă, putem încerca c-un cactus! Bat câmpii, știu! Dar mă strînge la gât – n-o să mai rămână nimic, până la urmă, din ce-a fost! Am trecut, ca americanii, pe curcă și curcan, poate din cauză că ne simțim înrudiți! Facem răcituri din găină - și cu madam avem ceva în comun! Dar eu tot nu mă pot vegăni - fără o țâră de șorici, viața e pustiu! Știți de ce bat apa-n piuă? Azi, în piață, era unul care mușca, cu multă poftă, dintro bucată de șorici!  Era locul plin de bale, nu eram singurul care saliva! Pe viitor, n-o să mai vină circul, o să fie îndeajuns să plimbe cineva un porc sacrificat, ca să se adune lumea ca la urs!

La polul opus, după ce aruncăm tone de mâncare, mai ales de sărbători, suntem total nemulțumiți! Mă întreb, ca Mr. Blegovici, de ce nu se colectează gunoiul mâncăcios? Cu el, să se crească porci, cum cresc ăia care se bat pentru pomenile din cimitir! Porci, care să nu ajung lideri de partid, ci la creșe, cămine, Cantină etc, pe post de papa bun? Prostii! s-ar găsi cine să fure și șoriciul de pe porcul viu, la noi nu merge să fii corect și cinstit, trăiesc, mult și bine, doar cei cu șoriciul gros!

Deci, rămăsesem la nemulțumire! Românii nemulțumiți sunt supărați pe viață! Vor, dar nu vor! Au! dar nu au! Stau la coadă la supermarket și sunt flămânzi! Toată lumea fură, dar recunoaște cineva? Toată lumea e corectă, numai ăilalți, nu! Să fim serioși – majoritatea nu trăim rău deloc! Nu vorbesc de nefericiții care nu au ce pune în oală! Unii dintre ei, au și ei partea lor de vină, poa’ nu vor să muncească! Atâta timp cât locuri de muncă se găsesc, rămâne să aflăm de ce nu sunt ocupate! Și apoi să vedem unde sunt muritorii de foame! Nu mă refer la cei care chiar nu sunt apți să munceasă, ci la cei care nu sunt apți să stea! Care nu vor! Și care nu merită empatia noastră!

Din masa asta stătătoare sar cei care vor să-i închidem pe toți! Cei mai mulți, de aici provin! Lor le cade cerul în cap, sunt în luptă cu toată lumea! Caută mereu vinovați, care, uneori, chiar sunt vinovații de serviciu, dar nu întotdeuna! Amestecăm culorile și iese gri spre negru!

De ce să-i închidem pe toți? La pușcărie, o să le fie mai bine, poate, decât în libertate! Pe comercianți, de ce să-i închidem,  ca să alergăm la supermarket, doar pentru că au o mașină mai bengoasă decât noi? De ce am închis fabricile? Ne stăteau în gât și nu aveam șomaj cum trebuie, ca toată lumea? De ce am închis unități turistice celebre, ca să punem baloți cu fân, în loc? De ce să închidem spitale, că nu-s la standarde mondiale? Dar noi, unde mai dăm șpagă? De ce s-au închis stațiuni de cercetare, ca să ne cercetăm penal, unii, pe alții? Frânez aici, că mă duc la vale!

Eu nu vreau să închidem pe cineva, indiferent cât rău mi-a și ne-a făcut! Eu vreau, dimpotrivă, să văd că am pus ceva, în locul la ce a dispărut! Dumnezeul nu vrea capul păcătosului, ci îndreptarea lui! Vrăjeli popești! Nici îndreptare, nu mai vreau, vreau doar să nu ne închidem pe noi înșine întro hrubă plină de ură și ticăloșie, așa cum s-au tras sforile până acum, să fim! Nu închidem nimic! Mai ales ochii, pe care trebuie să-i ținem, larg, deschiși, pentru că am ajuns la fundul butoiului și nu mai vedem răsăritul soarelui! Am ajuns atât de jos, încât vrem, nu să moară capra vecinului, ci să moară vecinul, să-i luăm caprele! Mai bine închidem gura, deschidem brațele și învățăm ce putem face cu ele, fără să ne vătămăm între noi!

La urma, urmei, de ce nu ne bucurăm? Închidem radio-ul, TV-ul, tubul de pastă de dinți, ușile, ferestrele și gura beciului, ne băgăm vată-n urechi și ne închipuim că nu se întâmplă mare lucru, sunt doar manevre de manipulare! Sărbătoare poate fi în fiecare zi, nu doar când vrea sfântul și mușchii de politician!