DEPINDE...!

      În urma unor reclamații anonime, semnate de trei bețivi și de secretarul Primăriei, Cooperativa, rămășită defunctă a regimului trecut și urmașa economiei din piață, se autosesiză și convocă cei doi gestionari din comună, sub pretextul unui concurs de departajare. Concurs care ar fi fost urmat de reducere dramatică a salariului, ceea ce i-ar fi obligat pe cei doi membri cooperanți, să fure și mai mult, sub scuza gestiunii proprii neclare.

         Comisia a hotărât ca testul să fie de cunoștiințe generale, ca să nu le blocheze intelectul, cei doi aflând deja că fuseseră reclamați. Ca să nu se simtă hărțuiți, avându-se în vedere că se aflau printre colegi, intervievații intrară amândoi, odată, puțin cam trași la față, să zicem, de emoție, dacă nu luăm în seamă și inventarul făcut cu o zi înainte.

         -Ia zi, Fănele, dacă știi cine a scris “Scrisoarea a III-a?

Fănel tuși de câteva ori, încurcat, după care își luă inima-n dinți :

-Nu știu, șefu’! Dar n-am scris-o eu! Mi-e și scârbă, la câți bulangii sunt pe lumea asta, una-două, scriu tot felul de prostii, să facă rău la oameni! Nu-i duce capul la ceva bun, cum ar fi să muncească cinstit, ca mine!

-Nici eu n-am scris-o, pe cuvântul meu! sări și Irinel, fără să bage de seamă stupefacția comisiei. (Mă rog! a unei părți din comisie, Doamna Președintă fiind ocupată să-și facă un selfie).-Dacă Fănel nu știe cine a scris porcăria aia, atunci numai popa e de vină, lui îi place să scrie scrisori.

Membrii comisiei se priviră lung și se pregătiră de asediu:

-Dar de “Nunta Zamfirei”, ce știți?

Fănel, întrebându-se cu ce greșise, se repezi precum uliul, la găini:

-Am fost la nuntă, bineînțeles! Doar de la mine au cumpărat berea și vinul! A fost o nuntă ca-n povești, mireasa a dat 15.000 de euro, pe rochie! Iar muzica, muzica a fost bestială!

- Cum să nu merg la nunta vară-mii? că doar Zamfira mi-e verișoară bună! sări celălalt.- A avut un meniu de zile mari: nimic tradițional, icre, șunculițe austriece, pește din ăla, somon, tort cu 10 etaje și demisol! A fost distracție mare! Doar nașul s-a cam îmbătat și s-a ascuns sub rochia nevestei șefului de post! Distracție mare, ce mai!

-Despre “Ion”, ce ne puteți zice?

-Un împuțit, numai gura de el! Nu muncește nicăieri, dar e fudul, nevoie mare! Din ăla fără mamă, fără tată! Numai el putea face așa ceva, nu-i așa?

-Ați și descoperit pungașul? E Ion? Cine putea să fie, decât un sărăntoc invidios și prost? Mama lui, de golan nenorocit! are la mine, pe listă, 540 de lei! Nu-i mai văd eu, mama lui...!

Comisia renunță să mai facă vreo constatare - era îndeajuns! Așa că îi dădu afară pe-amândoi, să se răcorească, iar ei se porniră pe deliberări. Fură întrerupți de Doamna Președintă:

            -De unde – trei scrisori? că eu n-am primit decât una singură?