Fugita-mi gândul, măi Ioane,
Să mă retrag, fără suspin,
Unde nu trage apa, vreun vecin,
Să nu aud cum gâfîie poștașul,
Și nici ce zice, zilnic, tot orașul!
Așa se confesă jupân Babanu.
Fiindcă celălalt ”nu le avea cu banul”
Deși stătea acum la confesat,
Ei doi, de vorbă, n-au prea stat.
-Și am decis să-mi fac la țară,
O cămăruță! Unde să stau pe seară
Să aud greieri și să coc gutui,
Dar undeva, în țara nimănui,
Unde să n-aud de telefon și soacră,
Nevastă-mea, să n-aibă fața acră,
Și să trăim mai simplu, mai bucolic,
Să pot să scap de fața de alcoolic!
M-am apucat de treabă, dar, surpriză!-
Din prima, mi-am băgat degetu-n priză:
O cameră și-atât? Fără o baie?
Doar un lighean, cât jegul să înmoaie?
Fără bucătărie, cu hotă și cuptor?
Fără Netflix, radio, televizor?
Fără mașină de spălat, chiuvetă
Sală de fitness, amantă brunetă?
Să zică omenirea că-s un troglodit
Care, la viața lui, somon n-a-nghițit?
Și, la proiect, am pus de toate!
Ce am uitat - să-i un ham și roate!
Cu 12 camere, capelă și trei băi,
I-am mulțumit pe toți dușmanii mei.
Trei TIR-ururi de mobilier - stejar!
Piscină, cu jacuzzi! Și solar!
În jur - pădure, urși, fazani și brebenei!
Frumos e în natură și în splendoarea ei!
Dar bucuria mi s-a dus ca fumul –
Nevastă-mea, botoasă :
-Uitat-ai dressing-room-ul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu