-solidaritate (sentiment) - faptul de a fi solidar (cu cineva sau cu ceva);
sentiment care îi determină pe oameni să-și acorde ajutor reciproc.
-solidaritate socială - unitate strânsă, bazată pe o
comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegere; coeziune.
Cuprins de frenezia pandemică, nu mai suport dualitatea, ipocrizia. De
aceea, când dau cu barba, jos, nu știu la care dintre cei doi - trei EU, să
privesc!
Și totuși – omul nu se
schimbă! Multiplele sale personalități, negate, de altfel! îl gâdilă-n coarda
sensibilă, făcându-l să râgâie de plăcere. Nu mă așteptam, însă, ca să nu
explodeze solidaritatea, care, de obicei, în situație de criză, se mai
manifestă. Cum a fost în cazul apelului disperat a celor din sănătate. Cu
sponsorizările! bre! Apropos! cei din sănătate, nu mai ziceți nimic: că n-aveți măști, mănuși,
dezinfectat, sunteți obosiți? Sau bănuții ăia și-au produs efectul? Am auzit că
ar mai fi unii, care ar vorbi, dar le e frică de pereții care au urechi. Așa o
fi? O horă a Unirii, ceva?
La români, chestia cu
solidaritatea, nu ține! N-o fi ținând nici la alții, dar ăia nu ne interesează. Român, lângă român, asta vrem noi! (De joi, pân’ d-apoi!). Despre
ce solidaritate vorbim, când
nici acum n-au înțeles unii „deștepți”, că nu doar ei pot fi
victime, dar ei pot fi și călăi? Sau bieții bătrâni, care se laudă că s-au
sacrificat, stând în case, când, de fapt, măsura protejării îi viza direct?
Chiar - cine a stabilit pragul de 65 de ani, după care omuleții devin bătrâni
și-o belea? De ce nu la 61 și juma? Nu sunt pensionari, majoritatea, de aia, nu?
Cei care au stat închiși, cu perdelele trase, au râs de
cei amendați. Nu s-a ținut cont că fiecare situație, e una aparte. Cum n-au
băgatără de zeamă nici emulatorii de ordonanțe –una e să fii porc și măgar,
alta – să ai ghinion! După ce am intrat în Guinness Book cu stiva de amenzi,
vine Ordonatorul de Interne și dă cu
toroipanul în milițieni, că ar fi trebuit
întâi, să mângâie și-apoi să rupă fundul, nu așa, de-a valma! Da’ mata
unde dormitai, erai plecat cu treburi, nu ne spuneai tot timpul, la TV, că ești mândru de amenzile mătăluță, de copilașii tăi
năzdrăvani, care rupeau norii? După care ai băgat strâmba – polițiștii locali,
după ce-s proști, mai sunt și prea bine plătiți! Mata cu cine șofezi, până la
urmă? Și te-ai informat, în pre-a-labii, dacă nubilele tale celule nervoase
sunt pline de date exacte? La băgat strâmbe, toți vă pricepeți!
Unitatea, solidaritatea,
au apărut, în schimb, la comunitățile de rromi, de unguri și de rrromâni, acolo
unde nu e și nici Dumnezeu, nu cere! Am denumit-o, măgărește, solidaritatea lui
Tembelică Frănarul! A nu se confunda cu solidaritatea de tip mafioto- segregațisto- labagâștii, practicată de politicieni și alte ciurucuri ale
democrației noastre defuncte. Care personaje se ocupă cu de toate, dar cu
alea care trebuie, nici culoare! Alo! voi nu credeți că sunteți dobitoci?
Nesimțiților! nici botnița impusă prin lege, nu purtați, mâncați “viruși”, cu polonicul! Cât despre mănuși, nu mai umblați
demult cu ele, totul e pe față! Pe cinstite, unii se mai ascund de DNA și
DIICOT, în spatele măștilor, dar cum nu mai umblă cineva, după ei, cum scot
capul din târtiță și fac glumițe. Mi se pare mie sau nesimțirea a devenit pandemie?
După Marea Relaxare,
presupusă ca fiind plină de măsuri laxative, nu saloanele de coafură ar trebui
să geamă de clientelă, ci instanțele, procuratura! Păi! la banii pe care îi toacă! Și nu pentru
anularea amenzilor, ci pentru a le rupe dinții la profitorii de coronavirus. Ce
păcat! – pe ăștia nu-i atinge cineva, că doar nu și-or pierde pâinea! Apropos!
prețurile astea umflate cu compresorul, își vor mai reveni la realitate? Prețul
la carburanți a scăzut, dar ele continuă să crească! Poftim...? COVID 19 a creat
alte cheltuieli neprevăzute? Poate, nemaivăzute și neauzite, nu cred că le-am
făcut eu, cu ciocanul de lipit! După ce marii jmecheri și-au trimis salariații,
să-i plătească tehnic, statul, cu ce-au păstrat, unii dintre ei au vrut să se
păstreze pentru nuntă, când mireasa se va dovedi fată-mare! Cum ar fi munca la
negru, la care s-a muncit cu verificarea, dar nu cred că peste tot, aud mereu de fraieri
munciți și plătiți mai puțin, la acelasi volum de muncă, doar pentru că le dă statul
șomaj tehnic. Ciudat!- dintro dată, statul nu mai pare așa interesat de mersul vechimii ăstora, cum nu mai e interesat de sănătatea ăstora și-a altora ca ei. Cât
despre cei care au molfăit gingii, închiși forțat pe vremuri de pandemie, or să
roadă din osânză, precum ursul ieșit din hibernare, mulți ani de-acum! Sau n-am
auzit eu de: măsuri de protecție pentru situație de pandemie economică?
Dacă nu s-ar fi strâns
demult, mi s-ar strânge pielea pe mine și mi-aș face platoșa din părul ridicat
– mi-e cumplit de frică să nu mă relaxez de tot! Nu că mi-ar fi frică de
Morticella, dar nu vreau suferință, îmi ajunge cea provocată sistematic, de ratații
noștri conducători! Tare mi-e frică că, la noi, nu merg experimentele, chit
că-s importate din țări cu tradiție în ale bânguielii – să zicem că se deschid
saloanele de igienă personală! Toți cei care nu s-au tuns cu sapa și nu s-au
epilat cu satârul, dau năvală! Mă ia cu frig căte măsuri trebuie luate, numai
aici! Să mai vorbim per ansamblu? Când
azi porți mască, mîine, nu! iar în ziua următoare mai desenezi pe ea și poza
unui candidat la Primărie?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu