FRUMOȘI, CU FRUNTEA LATĂ

Dorel are o mulțime de neamuri, care rubedenii au toți, fruntea lată. Cumnată-său, de exemplu, duce în spinare un sac cu încăpățânare, fără egal – lui să nu-i spui ce să facă, e prea mintos pentru secolul ăsta!

Și se duce individul la scos o vie bătrână, ieșită la pensie. Nu ascultă povața mătușii, de a ocoli mai mult, dar va merge la sigur, așa că o ia pe scurtătură, peste dealuri. Primul delușor îl saltă cu ușurință, ceea ce îi umflă pipota de mândrie – a avut dreptate s-o ia pe-aici! După urcarea celui de-al doilea, vine o pantă abruptă și mândria națiunii coboară câțiva zeci de metri, alunecând pe partea lui gânditoare, care rămâne cu pantalonii ferfeniță. Noroc cu un copac, care îi oprește avântul și-i julește o coapsă. Dar ajunge intrun timp record la vie, așa cum dorise!

Șpalierii fuseseră, deja, în mare parte, transferați de persoane invizibile, prin alte vii, lui nu-i mai rămăsese mult de scos din pământ. Abia atunci descoperi că pământul are ceva cu el – din cauza secetei, se făcuse beton! Regretă și faptul că nu acceptase propunerea fratele său, de a-l însoți, cunoscut fiind faptul că doi boi la plug, însemnă mai mult decât unul singur.

Primii stâlpi îi stoarseră 2/3 din energie, dar iată că ajunge și la unul ce-i seamănă – mare, încăpățânat, care nu vrea să se miște! Nervos, Hărnicia Sa trage de el, îl împinge, îl plachează, îl imploră, îl înjură, spune o rugăciune, se așează în genunchi și plânge! Ăla, ioc!

Omul renunță și trece la alți șpalieri, mai puțin ostentativi. Reușește, până la amiază, să curățe o bucată bună, în care stă, enervant, încăpățânatul. Aproape că sfidează pe toată lumea, vrând să arate că-i mai șmecher!

Jupân Catârgilă se enervează și nu mai ține cont de nimic, inclusiv de elementara gândire privind siguranța personală: se năpustește asupra adversarului, trage de el, face ca indienii, de se aude până-n sat.

După prânz, iată că apare și frate-său, cu stilul lui de harnic renascentist: agale! Cineva îi spusese că, dacă nu se consumă, ajunge pensia. Și a luat-o în serios! Nu și-a pus, însă, niciodată problema că el nu muncise 10 secunde în viața lui, în  calitate de angajat.

Astăzi i se făcuse milă de frățâne-său și venise să-l ajute, dar pe drumul cel lung și cu popasuri mici și dese, cheia marilor succese, cum învățase în anii socialismului, la CAP.

-Văd că te descurci, frățioare! îl încurajează pe Catâr. Ți-am amintit, de dimineață, să nu tragi spre tine șpalierul, mai ții minte cum s-a rupt anul trecut, la mine, de m-a pălit în frunte? Însă văd, după fruntea lată și zdrelită, pe care o ai, că degeaba ți-am spus de 5 ori!