ASTĂZI, PE STRADA PETRU RAREȘ...!

Nu știu cum e, dar bănuiesc că e cumplit să fii tâmpit – așa arată mulți copaci astăzi, pe strada Petru Rareș! Nu contează cine i-a plantat, important era că existau și nu făceau rău cuiva, ba dimpotrivă! De aceea, cu toate că nu încălzește pe cineva sau e vreunul cu remușcări, pe undeva, aș vrea să imortalizez momentul:

-Ce ai pățit, suflet turbat,

Și ce pisici! te-a apucat

Să te răzbuni pe copăcei?

Că minte n-ai, nici cât au ei!

Ba chiar mă tem că-s mai deștepți-

Nu le rup capul, la “isteți”,

Cum este “boul de oraș”,

Crescut în mâzgă și talaș!

Când erai mic, din pom căzut,

Atâta țeasta te-a durut

Că vrei toți arborii, căzuți!

E școală, de la prost-crescuți,

Rău educați! Minte lejeră!

Ce ți-au făcut, mă hahaleră?

Ai răsădit, și tu, vreun pom,

În viața-ți strâmtă, de neom?

Nu cred că ai făcut ceva,

Cât să clădești cu mâna ta!

Cu creier mic, de maimuțoi,

Te crezi măreț, că pari ca noi,

Dar  te înșeli, micuță fiară -

Îți lași urechile, afară!

Vrei să convingi – te duce capul

Din pom, în pom, dintrunu-altul,

Te-ascunzi în dulce-anonimat,

Dar, scuză-mă! ești un... ciudat!

CONCLUZIE:

Cu umbre vagi de creier, pe al tău rever,

La așa faptă, ce pot eu să-ți mai cer?

Meriți un premiu – te crezi mai sus c-o treaptă

Cu creierul tău mic, ce zornăie-n găleată!