Azi e românaș, ca ceilalți, și acel ce doar ofta!
Chiar și-acel, ce chinuiește biata limbă românească,
Pare să-și aducă aminte că mai poate s-o vorbească.
Se vând steaguri și concarde, de chinezi ce sunt făcute,
Dar patriotismu-i mare, deși-i nașpa și se-mpute!
Toată lumea-i bucuroasă, la fasole cu ciolan!
Și așa suntem români, doar odată într-un an!
Ne omagiem eroii? Sau ne punem pe spurcat?
Ei murit-au pentru glie, iară noi, noi i-am uitat!
Acum ridicăm statuie pentru trădători de țară
Și uităm că tocmai ăștia, ne-au făcut viața, amară!
Și ne este chiar rușine, nu suntem cuprinși de fală,
Dar suntem români cu toții! Doar de Ziua Națională!
Cum ne educam urmașii? - să cerșească - n limbi străine?
Când avem țara, bogată, dar o facem de rușine?
Cu ce-i vinovată țara, ce ne-a strâns la pieptu-i mare,
Dacă am lăsat toți proștii, să o calce în picioare?
Dacă noi am părăsit-o, ne prefacem c-o iubim?
Și atunci când ne convine, o mai și sărbătorim?
Ca să fii român, nu-i simplu! Tu și cu întreg poporul,
Mai ții minte ce înseamnă, pentru lume, tricolorul?
Ai vărsa vreun pic de sânge pentru vatra strămoșească?
Ai trudi ca astă țară, veșnic ea, să dăinuiască?
Ai lupta pe baricade, să îndepărtezi hoția?
Asta - nseamnă, frați români! să trăiești cu România!
Nu doar să clădim, din gură, temple pentru expirați,
Ci să ne unim cu toții, să trăim ca niște frați!
Să ne dăm mână, cu mână, să ne reclădim frăția
Care să păstreze-n viață, maica noastră - ROMÂNIA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu