PUFFY stătea zgribulit într-un jgheab
ruginit, rușinat atât de tare, că nu-și ridica ochii! El, motan cu prestanță,
era nevoit să asiste la ghiolăiala tuturor mâțeolangelor și mâțofililor din
cartier, care, e drept, temporar! îi călăreau proprietatea! El! motan falnic,
dar cu sânge albastru! crescut și educat în spiritul respectului față de
semenii săi, era siderat! Ba! mai fusese propus să i se spună ‘Saint
Pufosl’, datorită
faptului că, după ce mânca cafteală de la toată lumea! întorcea, creștinește!
și celălalt obraz!
Acum era terorizat
de toate zdrențele de pisici neflocăite destul, care se dădeau în rât și-n rut
prin curtea în care, până nu demult! părea stăpân incontestabil! Pesemne că se
adeverea ce spuneau bâtrânii, că domnia e cu rândul! dar nu se așteptase ca
asta să se aplice și la motani! Iată că era martor la încălcarea dreptului de
proprietate în variantă continuuă, contrar Constituției și constituției sale,
de motan educat!
Colcăiala din
jurul său îl deprima profund, iar încercarea de a-și vârâ vată-n urechile
pleoștite nu dădea niciun rezultat, harababura era de mărimea unei galerii de
fotbal, la un meci al Naționalei, unde ai noștrii jucau după o beție cruntă!
Umflarea mușchilor personali i-a adus un ochi vânat și o ureche smulsă, iar
țipătul său, de reproș, s-a transformat în muget, datorită unei ghieruțe ce l-a
“alintat’, drăgălaș!
pe aceeași ochi deja traumatizați! La un
moment dat, avu intenția de a apela la mâțele de proximitate, dar s-a convins
repede că acestea pactizau cu invadatorii! Și atunci! La ce folos?
Și de ce trecea timpul, se obișnuia cu ideea că așa trebuie
să stea lucrurile, că era normalitatea visată, cea fără denunțuri și
denunțători, fără dogmatism, retorică și anxietate, fără blană smulsă fir cu
fir și cu multă , multă înțelepciune, înțelegere și altruism!
Din păcate! a fost trezit la realitate de stăpânsu’, care i-a aplicat o mardeală, timp
în care comenta:
-Motan laș și cretinoid! În curtea ta, te
lași călcat în toate picioarele, de toți neisprăviții și toate neisprăvitele?!?
Unde ți-e mândria? Te-am lăsat să aperi curtea (uitase că nu era câine!), iar
lumea (???) își face de cap, bătându-și joc de mine?!!!
După care se retrăsese la el, în culcuș, să-și trateze
piciorul rupt și rănile căpătate de la o vecină, care, culmea! după ce-l
bătuse, nu avea nicio zgârietură, cât de mică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu