Lângă bătrâni mai rămăsese Ion! Cele
două surori mai mari lucrau “afară”, una -în Italia, cealaltă- în UK. Celălalt frate,
Matei, lucra la Târgu Mureș, așa că Ion era stâlpul casei părintești, fiind mezinul
familiei. De fapt, așa cum e tradiția, unul dintre copiii, de obicei –cel mai
mic, trebuia să-i ocrotească pe părinți, când ei nu mai puteau s-o facă!
Fusese și
el la lucru în Italia, unde se înghesuise cu soră-sa, cumnată-su și 2 copii
într-o locuință în care, în mod normal, puteau trăi cel mult 3 persoane. După
ce se mutaseră într-un loc mai acătărilea, se îmbolnăvise mama lor și-a trebuit
să
se întoarcă în sat. După nici 8 luni, timp în care zăcuse la pat, bătrâna se
stinse pe tăcute, fără să se vaite și fără să le spună ceva. O găsiseră, rece,
dimineața, chipul ei arătând ca de obicei, de parcă nu plecase dintre cei vii!
-Dumnezeu s-o liniștească! fu singurul
comentariu a lui Ion, mai degrabă, a tatălui său, căruia nu-i fusese străin
chinul femeii, despre care numai el știa că se datora unui cancer la plămâni,
care-o topise pe picioare. Dar nimeni nu o auzise, barem, oftând!
Ion se apucă să repare acoperișul, după
care rașchetă pereții din casă, după care îi refăcu, turnând, totodată, și stâlpi
noi, din beton, și armând cu plasă de Buzău toată casa, deoarece furcile vechi
putreziseră. Munci de se cocoșă, dar nu ceru nimănui nici un leuț, iar cât
despre ajutor...! Bătrânul, neputincios, în tot acest timp, îl urmărea de pe prispă și, uneori,
mai arunca câte un sfat, de care Ion nu avea nevoie, dar știa că așa se simțea
util moșul!
Bătrânul mai trăi 3 ani, timp în care
Ion se însură, i se născu și fetița, iar el începu a încărunți! Așa cum făcuse
și la moartea mamei, după obicei, îl îngropă pe bătrân, îi făcu toate pomenile
și aproape că rămase fără un ban! Da’ las’ că Dumnezeu are grijă de cei miloși!
Numai că, după două săptămâni, se trezi
cu frate-său și cu nevasta acestuia, amândoi fără bani, fără serviciu, bine că
și fără copii, Doamne-Doamne nemilostivindu-se de ei cu așa ceva!
-Am venit să stau și eu la casa
părintească! îl anunță, candid, Matei, în timp ce fufa de nevastă-sa dădea din
cap aprobator!
- Păi, bine, măi frati-miu! Cum ne-a
fost vorba?!? Nici la înmormântare n-ai fost... Ziceai că ai nu știu ce afacere
urgentă! Anii ăștia n-ai dat niciun semn de viață, decât două-trei telefoane,
de sărbători! Nu m-ai asigurat tu! că nu-ți trebuie nimic de-aici, că nu ai
nicio pretenție, uite! cum mi-au trimis surorile hârtii de la notar, că-mi
cedează mie toate drepturile? Nu așa ne-am înțeles?!?
- Lucrurile s-au schimbat, am luat o
țeapă și-am rămas fără nimic. Și fără casă! Așa că, tot am drept aici, sunt și
eu moștenitor! Sunt 4 camere, 2 sunt ale mele! Îți las ție bucătăria, noi o să
gătim pe verandă!
S-au certat câteva zile, timp în care
Ion i-a cerut, măcar să-i dea o parte din banii pe care îi băgase în reparații,
dar ... nimic! Mai mult, Matei deschisese acțiune în instanță, pentru
dezbaterea moștenirii, după ce furase împuternicirile lui Ion, date de surorile
lor! Și mai mult, după ce le citise, văzând că bietele femei, de bună credință,
nu au menționat cui trec dreptul de proprietate, le depusese la dosar, ca
dovadă că doar ei doi sunt unicii moștenitori rămași! Ion se stăpâni cu greu să
nu-i crape capul c-o secure, noroc cu nevastă-sa, care-l calmase, zicîndu-i să
lase legea să-și spună cuvântul! Dar, de parcă nu ar fi fost de-ajuns! când a
vrut să dovedească cu martori că el era cel care cheltuise bani, fără
contribuția fratelui, martorii suferiră, brusc! de amnezie, nu-și mai aminteau
ce și cum! Nu toți! dar cei pe care se bazase refuzară să se amestece într-o
ceartă dintre frați! cel puțin asta declarau!
Și așa ajunse Ion să împartă casa
părintească cu fratele lui! și ca necazul să fie complet, ieși la iveală, cu
întârziere, din nefericire! că martorii fuseseră plătiți binișor, de către
Matei, ăla care venise fără niciun ban!
Iar ca oala să dea în clocot! nevasta
lui Ion luă fata și se mută la o rudă, undeva, în capătul celălalt al satului,
zicându-i foarte serios că nu poate suporta așa măgărie, să fie de râsul
curcilor! El n-are decât să stea cu neamurile lui! că din cauza lui s-au
petrecut lucrurile așa!
Numai că să vezi drăcie! un gând ghiduș
îi dăduse lui Ion, tărcoale, încă din timpul procesului -ceruse ca partea lui
SĂ FIE CAMERELE DIN SPATE! și cum nimeni n-a contestat cererea, s-a trezit
posesorul acestora!
Trebuie făcută o precizare: casa era așezată pe toată lățimea
curții, nemairămânând loc pănâ-n gard decât să se strecoare o pisică, și aia
lihnită! Legea-i lege! Matei trebuia să-i asigure cale de trecere către
proprietatea sa!
Și atunci a început circul: când se așeza Matei cu soața la masă, hop! și Ion se
ducea să-și schimbe cămașa! și ca să ajungă în camera lui, călărea farfuriile
așezate în drumul său! Ba, odată mai scăpa-se și-un vânt răsunător!
Când Matei
își giugiulea muierea, hop și Ion! îi era somn și se ducea la culcare! Dar nu
trecea mult și trecea înapoi, parcă uitase ceva afară! După care revenea,
scuzându-se că s-a înșelat! De la o vreme, trecut fiind de 40, reîntorcându-se
de la control, intră spășit și, aproape cu lacrimi în ochi! dar numai aproape!
le comunică c-ar avea ceva la prostată! Și dacă aceștia n-au înțeles atunci, au
înțeles în următoarele 4 luni, unde trezitul de cca 10 ori pe noapte, pentru
satisfacerea necesităților lui Ion, au devenit o obișnuință!
Și
uite-așa! într-o dimineață s-au hotărât: l-au întrebat pe Ion cât le dă pe partea lor, pentru că s-au
hotărât să plece, motivând că ar fi niște oportunități să plece la muncă în
Franța! Numai că Ion nu mai vroia să discute subiectul!
Pănâ la urmă s-au înțeles și, după ce
Ion le-a dat suma derizorie pe care au dorit-o, din oferta lor fiind scăzute
și-o parte dintre cheltuielile cu înmormântările!, s-au dus și nu s-au mai
întors!
Deși nițel păgubit, Ion a revenit la viața lui anterioară, alături de
familia sa, fără să mai lege prietenie cu cei care-l trădaseră pentru un pumn
de arginți, dar rămânând cu porecla PEPELEA, de la cuiul pe care îl vârâse
între el și fratele apucător!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu