-Vecine! te-am rugat de nenumărate ori, să faci ceva, să nu-și mai facă nevoile câinele dumitale, în curtea mea! Am refăcut gardul, am turnat plintă nouă, am pus camere de supraveghere! Nu știu pe unde intră, îl văd doar în...momentul acțiunii! Hai, te rog, ajută - mă, că nu pot deschide ferestrele de miros!
-E și el, un animal, acolo, ce să-i fac, să-l educ eu? Ce, eu sunt profesor de câini? Face și el, ce știe! Înțelege-l și dumneata, că-i democrație! În plus, e câine cu pedigree, de casă!
-Atunci de ce nu-l ții în casă?
-Vrei să înnebunească? Are nevoie de aer, de mișcare, nu e ca noi, să zacă-n pat! Așa că scutește-mă de problema asta, n-am sa stau după câine, să-l păzesc. Mie nu-mi pute nimic!
Vecinul s-a obișnuit cu strânsul după câine, activitate devenită permanentă, spre mulțumirea stăpânului animalului, deoarece nu a mai fost solicitat în problema de mai sus.
Trei luni mai târziu, soția acestuia din urmă îi spune soțului:
-Nu știu de unde vine un miros urât, chiar de sub fereastra de la dormitor. Vezi care e treaba, că nu-mi miroase-a bine. Oi fi eu obișnuită cu afacerile tale, dar nu le mai aduce și acasă!
Când a verificat teritoriul, a descoperit gazonul plin cu...treburi de cățel cu pedigree! Atât de supărat ce-a fost, că i-a povestit și vecinului, care l-a consolat :
-E și el animal, vecine! nu poți să-l păzești, că nu ești dresor de câini! În plus, e democrație și fiecare face ce vrea! Apropos! acum 2 luni am descoperit pe unde intra câinele dumitale și i-am dat block!
A "uitat" să spună că, până atunci, tot ce strângea după câine, arunca peste gard!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu