DEMOCRAȚIE!

        Sătui de tirania leului senil și saturate de greșelile lui, animalele din pădure l-au alungat și au sărbătorit sfârșitul despotismului, îmbătându-se criță.  Așa de năprasnic a fost dezmățul, că unii nu s-au mai trezit nici astăzi - mai mișună-n patru labe, alea din care au fost făcuți.

            Care s-a trezit mai devreme, a descoperit că locul leului fusese luat de o hienă zâmbitoare, înlocuită apoi cu un cimpanzeu, urmat de …alții, nu mai țin minte care, ce, și cum! Viața viețuitoarelor din pădure a devenit mai poleită ca niciodată, de ziceai că-i acadea, doar că mirosea a mici cu mujdei.

            Dacă nu se înșeală postacul, ceva amintiri sunt mai recente, cam de pe vremea domniei rechinului cu lacrimi de crocodil, care nici pe copii, nu-i bătea, nici de râs, nu hăhăia. Cert ce că de domnia tiranică a leului, nu se mai pomenea nici vorbă, deja îi putrezise și blana, și nici nu mai vroia cineva să-și amintească, ca să nu se îmbolnăvească de ciumă roșie. Așa se dovedi că domnia rechinului depășise marginile regatului, că din pădure, mai că nu rămăsese mare zer. Ticluită în bordeie și vizuini străine de pădure, domnia acestuia fu piatra de răgălie a viitorului, din care se adăpară cam mulțișori.

          După ce fu detronat, rămânând doar stăpân pe “tronul” obișnuit, noua achiziție în materie de regi -  galago, ieși din găoacea de unde stătea pitit și-și umflă bicepșii, dovedindu-se a fi extrem de mucalit și de mutulică, dar cu gânduri mari și subțiri, pe care le ținea pentru domnia sa. Domnia sa fu cam străveziu – lălâie, dar cum inamicii săi erau mai șacali, decât hienele, și mai mincinoși, decât musca țețe, în loc să fie antipatizat, galago, ca orice galago bine plantat, deveni sufletul petrecerii. Și veni momentul democratic, al alegerilor! Pentru că am uitat să precizez – regimul regesc fu înlocuit cu regimul răgesc, bazat pe alegeri democratice din 4-5 ani, cu participațiunea celor cu drept de vot liber, doar cu multe semne de canibalism politic. Cam ca la noi!

            Astfel, se ajunse la turul doi și-un sfert, când în arenă rămasese doar galago și vaca, ultima ajunsă (în tur!) din motive stranii, dintre care unul ar fi efectul Lunii, asupra zambilelor. Și atunci apăru marea dilemă – ori e neagră, ori e întunecată, dar mai bine cu puchiței, decât beznă totală! Se pare că se trăsese nu doar sforile, ci și otgoanele, doar ca să fie ăsta rezultatul, ba cred că și-au făcut campanie, unul, celuilalt, și-au mai dat și bani!

            Viețuitoarele pădurii s-au trezit cu pesmetu-n nas –Alege, bivole! ia de-aici! Cum în primul tur țopăiseră vesele, că vor schimbare, ce să vezi? nema alegere! Ce nu înțeleg  eu - de ce își frecau coioții, membrele și membrii, că doară ei s-au plantat în umbra gala-golului, făcând-o pe mortu’, niște ani? Și care e diferența între coioți și rudele lor, șacalii, care speriaseră mulțimea, în vremurile dinainte? După calculele mele, de povestitor, mă așteptam să vină alte rude de-a lor, dintro altă poziție incitantă!

            Dilema continuă și azi – orice alegere, o căcărează, doar că nu de la același producător! Mare e pădurea Ta, Doamne! și mulți ne mai plimbăm prin ea! Păi cum, măi fraților! să dai o tiranie, pe-o butelie, și-apoi pe-o nasulie, care ajunge în altă parte? Zău că povestea noastră cu pădurea și cu democrația mi-a chelit chelia – cum adică, să se aleagă? Nu era mai bine dacă se urcau candidații în pom și se scutura pomul, să vedem cine pică? Sau treflă? Că din cupă, beau doar învingătorii, nu toate patrupedele!

            Concluzie: cine se învârte în jurul propriei cozi, ajunge tot la vârful ei! Și-n pădure, ca-n pădure – trebuie să calci pe oseminte, ca să-ți atingi scopurile! De noaptea minții, democrația asta!