PERSPECTIVĂ

Nu știm care-ncotro! Nu știm ce ne așteaptă,

Dar să rămâi doar om, a devenit o...artă!

În timp ce pe movile stau clanuri de omizi,

Cei mai “amărășteni” sunt declarați ...“covizi”!

O să cam regretăm Comuna Primitivă ,

Așa cum se zărește “măreața perspectivă”!

Noi nu scăpăm de hoți! De ariviști și ciume

Care ne-au omorât aici și ne-au trimis în lume!

Era, până acum, cumplită brambureală?

Ei! să vedem de-acum o altă tăvăleală!

De-atâta vreme, gunoiul ce pe fund s-a așezat

E-acum la suprafață și nu se dă plecat!

Ba face chiar și valuri, și spume, și brizanți,

Așa e când Prostia a strâns simpatizanți!

Cu mormoloci în frunte, și ăștia, trepanați,

Am fost, suntem și iar vom fi “mâncați “.

Ce rost mai are oare, ca să sărim cu gura,

Dacă ne mână falsul și ne îndeamnă ura?

Dacă purtăm potcoave, și hamuri pe urechi,

Cum să trăim noi, oare? ca-n vremurile vechi?

Cum să ne respectăm și să grăim curat

Când toate cele bune, în șanț am aruncat?

Ne place opulența, bogăția, kitch-ul,

Dar știm că-n buzunare abia suflă “ariciul”!

N-am da, de bună voie, un pai! O acadea!

Fără să ne-ntrebăm – cum ce ne-am câștiga?

Cu pâine și cu sare? Cu apă de izvor

Să îi primim pe oaspeți, fără să știm ce vor?

Haida! mămucă! nouă ne place-n țarc,

Noi nu suntem Isus, nici Joiana D'Arc!

Dar nu e prima oară când plâng ca un cimpoi

Dorim să resurscitez acel om bun, din voi!

Nu reușesc.. cu mine! Sunt tot mai deprimat-

Mă tot feresc de...”oameni” și iată c-am clacat!

Nu pot să schimb ceva? Pot, însă, să încerc!

Și voi o să puteți, dacă ieșiți din cerc!

Există-ntotdeuna o cale de urmat,

O cauți, o găsești și gata! ai scăpat!

Dar trebuie să-ți spui mereu, chiar și în somn-

E important în viață - tu să rămâi un OM!