SPOVEDANIA

Abia mai respira, dar nu se dădea bătut – când toți credeau că-și dă obștescul sfârșit, o lua de la capăt! Așa că cineva emise părerea că cel mai bine ar fi să fie  chemat un preot, ca muribundul să se spovedească și să se termine chinul. Care era  chin pentru toți, nu doar pentru el!

Preotul veni spre seară, fără să se grăbească – avea prea multă experiență în ale spovedaniei, că să nu știe că fără prezența lui, nu s-ar fi întâmplat vreo ceva.

-Când s-a spovedit ultima oară? se informă el de la început, dar cei prezenți ridicară din umeri:

- Cred că...niciodată!

-Haide părinte, că avem treabă! îl zori pacientul lui spiritual, de parcă nu ar fi fost o mumie ambulantă, ci un chefliu ce ieșea la o bere cu popa.– Haide, că am multe să-ți spun!

Și așa începu spovedania!

Când terminară, preotul era albit și ieși la pensie, în timp ce fiul cel mai mic al proaspătului spovedit, elev la liceu când începuse tătăne-său destăinuirile, tocmai ce se juca cu cel de-al treilea fiu al său, elev în clasa a III-a.

- La un moment dat, a trebuit să iau notițe, că le cam încurcam! se destăinui și preotul, ferind de ochii curioșilor cele 7 caiete cu notițe scrise cu un cod numai de el știut. –Multe păcate a mai avut, credeam că nu mai termină! Noroc că a fost de acord să mai și dormim, și să nu lucrăm mai mult de 8 ore pe zi! Eu le încurcam, dacă eram în locul lui, dar el, nu!și nu! nu greșea deloc, pe toate le avea în sertărașe - deschidea sertarul și scotea grămadă de păcate! Nu cred să-i fi scăpat vreunul! Taina spovedaniei mă împiedică să vorbesc despre cele mărturisite, dar, dacă aș fi putut s-o fac, scoteam 3 best-seller-uri! Mă lua și cu amețeli, câteodată, la ce îmi auzeau urechile! Și mai cânta și-n corul bisericii!

Auzind acestea, ceilalți se liniștiseră și se bucurară – în sfârșit, omul putea muri împăcat! Singura lor părere de rău era că soața lui se grăbise să plece cu 5 ani în urmă, după ce începuse spovedania, deși era sănătoasă și veselă ca un cintezoi, fără să-l mai vadă spovedit!

-Să mai spună cineva că spovedania nu face minuni! aruncă preotul, înainte de a ieși. – Acum, că i s-au luat păcatele de pe suflet, nu mai vrea să moară! E mai tânăr și mai vioi ca niciodată și se gândește să facă altele noi!