TREBURI DE VAMPIR

Dracula era mort de foam... sete – de 4 zile nu mai pusese-n gură picătură de sânge și i se umflase limba de uscăciune. Din cauza COVID 19 și a stării de urgență, nu mai picase nicio “pasăre de noapte”, sau vreun bețiv deshidratat...! Nu că s-ar fi dat în vânt după ceva urme de sânge, în alcool, dar în lipsă de ceva mai bun...! Deja era terminat psihic – când venea noaptea și știa că străzile sunt pustii și oamenii erau sub plapumă, tremurând de frica coronavirusului, i se zbătea ochiul stâng și-i tremurau lăbuțele!

La început, a râs și el, cu râsul lui strident, de vampir, de alerta cu virusul. Și ar mai fi râs și azi, dacă nu ar fi venit zilele când oamenii au terminat de golit supermarket-urile și nu s-ar fi încuiat prin locuințe, lăsându-l cu buza umflată și caninii setoși. Și cu cât îi venea să râdă mai tare, cu atât îi dispărea râsul, odată cu hărtia igienică și drojdia de pe rafturile magazinelor. Până și ketchup-ul devenise marfă de contrabandă, de nu mai avea Dracula cu ce să simuleze alimentarea cu carburant.

A intrat în panică și cum îi ajunsese cuțitul la...schelet, se gândise la o variantă disperată – să intre prin efracție la Recoltarea Sângelui! Doar că acolo găsise doar condica de prezența completată la zi, urme vagi de sânge, de la un deget tăiat din neatenție, și o doamnă cu sânge iute și fierbinte, căreia i se aprinsese călcâiele și vru să-l violeze pe săracul nostru vampir. Cum era cam leșinat, Dracula consideră că fuga e rușinoasă, dar e mai sănătoasă la cap decât doamna respectivă și depăși recordul la 1000 metri tufe și garduri. Însă rămase flămând! Se consolă cu gândul că, în istoria respectivă, nu se știe cine, pe cine, ar fi supt mai bine, dar zidul de care se rezemă îl cam contrazise.

Se gândi serios să se lase de meserie, doar erau atâția care tot sugeau de peste tot, caz în care concurența era mult prea mare. Plus că, dacă sugea vreun asimptomatic, trebuia să stea în carantină și să crape-n el doar ce-i dădea restaurantul, ceea ce l-ar fi ucis cu ușurință. Să fi plecat din țară, n-ar fi rezolvat cu setea - cine n-are sânge-n el, nu are ce căuta la sparanghel! Iar Dracula nu-și mai făcuse o reparație capitală la “instalație”, de când fusese asociat cu niște parlamentari, la absorția de fonduri europene.

Când steluțele verzi începură să joace tananica pe urzici prin dreptul ochilor săi, se hotărî – va intra în prima casă și-și va înfige colții în ce s-o găsi, cu excepția pereților și a feroneriei! Ușa fiind deschisă, pătrunse în casă și făcu trei pași îndărăt: prima oară, crezu că nimerise în WC, numai că sforăitul ce imita la perfecție urletul de împerechere al gorilelor îl convinsese că mirosul nu vine de la hazna, ci de la un cadavru în putrefacție, care sforăia. Își sugrumă urletul de durere, când dădu cu țurloaiele de ceva dur, ce se dovedi o pereche de ciorapi. Se împiedică de o pereche de chiloți, care nu se dădeau bătuți, și se apropie de viitoare victimă, ghidându-se după miros și grohăială, celelalte simțuri vampirești fiind atrofiate de izul de stătut din cameră.

Se aplecă spre gâtul ce promitea niște sânge refuzat la laborator, dar se izbi de un val de vomă și de nespălat  încă din Comuna Primitivă, ce-i întoarseră mațele pe invers, făcându-l să verse-n batistă și să renunțe să mai lupte, preferând moartea eroică pe altarul Foamei, decât să-și împută colții în beregata (acum) prea puțin ademenitoare!

Și victima se mișcă, făcându-l pe Dracula să sără-n lături – boldi o pereche de ochi sașii și scoase anumite sunete, care, traduse, semănau  cu CE MAMA MĂ-TII CAȚI TU LA MINE-N HOGEAC?

Dracula – să moară de scârbă și nimic altceva! Încercă să sară pe fereastră, care se dovedi bătută în cuie, să nu intre hoții. Parcă hoții E proști și sinucigași, să intre în gura nespălată a lupului! Reuși să se strecoare printro crăpătură și se jură că o să-și schimbe profilul – va trece pe urzici și ștevie!

MORALA:

În ziua de azi, găsești toate condițiile să te apuci de ceva! Nou! De exemplu – un gard! Nou! Și să treci de la vampir, la zombi!