NU DA, BRE! CU BICIU-N MINE..(După o manea nemanelită!)

Nu da, bre! cu biciu-n mine,

Că n-am chef s-ascult de tine:
Nu știu - binele, de-mi vrei,

Sau peste picior mă iei?

Tu, ce-mi zici, mă ofuschează,

Și de bine, mă privează:

Ce să cred, că ai damblale?

Ți-ai ieșit din balamale?

Nu mai poți vira la stânga,

Ori ți s-a turtit năzdrânga?

Ca la melc, ochii îți ies,

Nu vezi decât interes,

Nu tu, om! Nu tu, vecie!

N-ai în cap decât prostie!

Și mă cerți, când prinzi momentul,

Căci te chinuie talentul!

Vezi de biciul ăla, coane,

Că și-așa tot tai chiroane,

Vii la pas, ca la cadril, 

Cu lacrimi de crocodil,

Să mai minți încă o tură!

Lasă biciul, făcătură!

Tot cu biciul și nuia,

Am cam... înțărcat bălaia!

Tu, cu laia și ciosvârta,

Noi, cu balele și târta!

Lasă biciul și-mi explică

Cum ai reușit tălică

Să stai țantoș pe olică?

Poți să spui - cum ne-ai lucrat,

De mă simt cam constipat?

Beau, mănânc, adorm, visez,

Dar nu-mi vine să lucrez!

Când te văd cum sprijini gardul,

Mă pătez ca leopardul,

Fac abces și vreau gargară!

Ce cați tu, în astă țară,

Tu și alții, ca și tine,

Care scot biciul la mine?

Stați ca cloșca, croncobiți,

Fără să vă mai feriți!

Nu dă, bă, cu biciu-n mine,

Nu se știe ce mai vine

Și-o să vă treziți pe-afară,

Fără bici și fără țară!

Fără sclavi, fără rândași,

Numai voi, bieți cuconași!

Și când s-o găti veleatul

Din stăpân, devii argatul!

Vă gândiți la noi? O laie!

Faceți numai zer și paie!

Că de lepre ce sunteți,

Fuge musca pe pereți!

Vouă, atâta doar vă pasă-

Pe pereți, musca ce lasă!

Nu sunteți numai golani,

Ci măgari și mitomani,

Curve duse-n iarmaroc,

Depășite de soroc!

Asta sunteți – o belea

Pentru fosta țara mea! 

P.S. Mi s-au terminat răbdarea, 

Politețea, îndurarea!

Am pus vorbele la sare

Și le-am scos pe cele care

Nu-s de soi și nici frumoase!

Mi-a ajuns jena la oase!