Microbuzul, plin la refuz, suferă de-o boală
incurabilă - n-are instalație de climatizare și moare de cald! Noi, candidați la
secția "sardină", cu iz de nespălați, ni se rupe inima de bietul microbuz!
Șoferul, sadic, a lăsat doar trapa de sus, nițel crăpată, și, dacă suntem
cuminți, mai deschide, odată la 10 km, geamul din stânga lui. Trăiască România, trăiască aerul condiționat!
În fața mea, un
tip și-o tipă, cu fire albe-n păr, ea, doar la rădăcină, acolo unde stă seva
gândirii! Privind-o, nu te mai miri de cum arăți, te întrebi ce cauți acolo!
Mă sufoc din cauza căldurii, picioarelor nespălate,
dinților neperiați, din jur, și a transpirației care curge, șipot, de pe blana mea. Mintea
mea cea coaptă (din cauza soarelui) descoperă că am aproape 0 fereastră care se
poate deschide, numai că e mai în dreptul celor din față. Când mi s-au udat și
ciorapii din pantofi, nu mai rezist tentației și-l deschid, crezând că voi
primi mulțumiri. De pe partea cealaltă, cineva vede mișcarea și face la fel, în
dreptul său! Nu-l mai înjur pe proprietarul autovehiculului, nici pe șoferul
nesimțit, mă răcoresc treptat, până mă simt aproximativ bine!
-Închide geamul, că nu suport curentul! îmi zbârlește
auzul vocea cucoanei din față, pe care n-o pot numi doamnă, deși așa se crede,
și-o să aflați motivele. Nu mi se adresează mie, altcineva va fi victima!
Tipul pare concesiv și blînd, nu cred că este soțul,
pentru că azi ar fi fost, deja, văduv:
-E perdeaua, se duce pe lângă ea, în spate!
În nasul meu! Care nas acceptă orice, numai să curgă
apele de pe el, nu! E mai mult decât
vizibil că și tipului îi este cald, după servețelele consumate! Mai închide
puțin, nu de tot! Individa se uită urât la el, se uită urât, la mine, se uită,
foarte urât, la toată lumea! Se vede clar - a declarat război omenirii,
marțienilor și veganilor! Ostentativ, se șterge cu servețelul ud leoarcă, pe
care îl ține în dreptul urechii curentate! Se văd cozile înnodate, de la dracii
pe care îi are, dar se mulțumește să mârâie, că biata Godzila ar fi invidioasă
pe mârâitul ei! I se strâmbă gâtul, pe care îl înclină tot mai mult, spre
partea unde își ține singura ureche! Nu știu dacă să râd sau să plâng, să rup
scaunul, cu dinții, sau să mă mușc de varice! Pentru că se face, că nu vede, nu simte, între timp au mai fost deschise și
alte deschideri, din mijlocul de (lo)comoție! E un curent care vine din toate părțile, și trece exact prin
gura ei, uscându-i servețelul! Ei i s-a pune bunătate de pată, pe ce-am deschis
eu!
O privesc, cum privesc turiștii masca mortuară a lui Tutankhamon și iau hotărârea
nefastă, să închid fereastra spre libertate! Gravă eroare, nu trec nici două
minute și toți din zonă suntem fleașcă! Dama e în culmea extazului, lupta ei cu
zombii a triumfat, transpiră mai abundent decât toți, dar a învins, ne-a
convins! Termină servețele și le ia de la capăt, dar intră întro discuție cu vecinul
de scaun, tipul concesiv care renunță, de fiecare dată, s-o mai
contrazică, n-are succes! Mai trece timpul, ascultând cu se răstește la vecin! Așa face și-acasă? Atunci nu-i de mirare, că latră câinii, când trece dumneaei!
Intrăm în oraș și
ne pregătim de debarcare, fiecare, cum dorește! Tipa, trimfătoare ca zeița
vânătorii, când a descoperit olița, îmi aruncă o privire care poate însemna
orice - MĂTA! BOULE! V-AM TRAS-O! STAI, SĂ VEZI CE MAI POT! TE-AM PUPAT RECE!etc
-Aici trebuie să coborâm! îl mănâncâ limba pe concesiv.
-Nu, la următoarea! se zbârlește dama, începînd să semene
c-un curcan, inclusiv la gușă! - Îți spun
eu!
De aici derivă că
nu-s de prin partea locului, dacă nu s-or fi rătăcit!
Dama întreabă pe cineva din față, unde-i piața și află că
trebuie să coboare la a treia stație.
-Ți-am spus eu, că am dreptate! îi reproșează
concesivului, care pleacă ciocul în pâmânt, învins din nou.
Dinspre ea vine un damf de covor nespălat, lăsat ud, trei
luni! Se mai șterge odată cu mâneca, făcând lac pe jos, și coboară fericită - iar
a bătut, la popou, pe toți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu