Și, după ce sorbi toată
berea din sticlă, ieși val- vârtej!
Când veni soața de prin
vecini, îl găsi cu capul proptit între mâini și cu ochii super - triști. Femeia
nu băgă de seamă, din prima, ce-i cu aerul lui posomorât, dar când se împiedică
de piciorul lui, întins strategic, se trezi că are în față chipul Sfinx-ului
opărit cu ulei încins.
- Ce-i cu tine și cu fața
asta de speriat lilieci ? încercă să afle, dar, neprimind vreun răspuns, se
așeză pe un scaun și-l privi îndeaproape.
El oftă de vreo zece ori,
gata să-și dea duhul, apoi își luă inima-n dinți, lăsând colțurile pe-afară, și
se destăinui:
- Am o piatră pe suflet! De
multă vreme țin în mine un secret și caut să ți-l spun, dar...nu am curaj! S-ar
putea să te doară prea tare, de aceea mai bine e să tac!
Care om ar rezista unei
asemenea tirade, fără să nu-l ucidă curiozitatea? Nici femeia nu rezistă,
trase scaunul lângă masă și-i șopti suav:
- Spune, dragule, nu mai ține în tine, că ai să te
îmbolnăvești de fiere!
- Nu știu cum să-ți spun, să nu te rănesc... dar... să
știi că te-am înșelat! Nu mult, de vreo trei ori! Nu te înverzi la față, că a
fost doar ceva trecător! Și doar cu aceeași femeie! Nu te enerva, vezi! mai bine
nu-ți spuneam, ca să nu mă trezesc că-ți ies ochii, din orbite, cum e acum! La
urma – urmei, n-a fost nimic între noi, eu tot pe tine te iubesc! Chit că o să
dai cu sucitorul ăla, să știi că tu ești vinovată, cu gelozia ta! Atât ce m-ai
omorât cu gelozia, că am vrut să nu-mi pară rău că am fost cuminte și prost!
Gata să explodeze, femeia se repezi cu gura la el:
-Am știut! Din totdeauna, am știut! Credeai că sunt
proastă și nu mă prind că râzi în spatele meu? Și mă scoți și vinovată! Ei, bine!
să știi că nici eu n-am vrut să mă simt că-s proasta ta și te-am înșelat! Și nu
de trei ori, ca pămpălăul de tine, ci de zeci de ori, cu nu mai știu cine, că
n-am ținut socoteala! Cu aproape toți prietenii tăi! Până și cu frate-tău! Și de fiecare dată, m-am simțit răzbunată! Acum, iată că
am avut dreptate – ești un porc necredincios și muieratic! Și eu, care aveam
remușcări, că dacă nu-i adevărat...! Na! bine că am ascultat glasul inimii și nu
am gust de proastă-n gură!
După câteva clipe de tăcere, el izbucni în râs și-i
spuse:
-Mamă! ce țeapă ai luat! Am glumit!
Ea, resemnată:
-Dracu‘ să te ia ! – EU, NU!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu