E o vorbă din părinți
Că albina n-are dinți,
Lupul nu poartă izmene,
Porcul grohăie, nu geme,
Buha nu prea stă acasă,
Floarea stă udată-n glastră.
Cucul face mult turism,
Boul face culturism,
Rața lipăie-n piscină,
Iară gâsca,...nu-i găină!
Capra nu are fofează,
Câinele nu te trădează,
Iepurele n-are coadă,
Șarpele nu se înoadă,
Mâța, șoareci nu curtează,
Vinul, nu se mai botează,
Moara macină la greu,
Iară eu, n-am nici un leu!
Timpul, colții și-i tocește,
Omul, sufletu-și pocește:
Ar mușca, dar n-are dinți
Și se-așează printre sfinți.
Creierul adânc, își screme
Când, rămas fără izmene,
Rumegă, în sinea lui,
La capra...vecinului!
Face des, pe supăratul,
Precum cucu-n cuib, la altul,
Bagă-n el și bagă-n oală
Și se dă umflat, la...sală!
Iar atunci, când nu șomează,
Și pe sine, se trădează!
Macină, precum avarul,
Doar prostii, ce umple carul,
Bea de bine, bea de urât,
Și-are capul pus în gât!
Așa, în modul magistral,
Trece-n regnul animal,
Enervând timpul șăgalnic
Care-l vede pe om,...jalnic:
Eleganta sa croială
Are-n ea, multă spoială!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu