Maestrul Sars Covdoi își spuse:
-De aici, nu mai plec, locul e ideal pentru investiții! Economie pe butuci, forță de muncă proastă, dar ieftină, loc de învârtit, destul pentru 200.000 de TIR-uri încărcate cu minereu, sau zeci de mii de vagoane cu lemne! Doar într-o zi! Spitale îmbulinate, bune de dărâmat la cutremur, medici și asistente obosiți și puși pe mardeală, manageri cu gândul numai la parale, pacienți căzuți de pe targă, în cap, în casa scărilor. Ordine, nu! curățenie, nu! medicamente cu criză la rinichi, gândaci supraponderali...Trai, neneacă! pe investitori ca mine! De ce să plec de-aici, când nu mă deranjează nici buhaiul bălții? Păi ăștia știau că vine valul 3, 4 și 5, și au avut grijă doar să iasă lumea la alegeri! Lumea n-a ieșit la alegeri, a ieșit pe blat pe unde a putut, spre marea mea bucurie, am avut de unde racola adepți, pe care i-am primit în club. Am avut multe cereri, înainte de vaccinare, mă implorau unii să trec pe la dușmani. Mi-au dat și liste, dar n-am făcut față cererii, ăștia, românii își dușmănesc și morții, nu numai viii! Și mai zic că nu există oferte de muncă pentru cei ca mine! Nu mai plec de-aici, mă iubesc prea mult mai-marii lor, le sunt prieten și frate! Dacă nu eram eu, poate altfel stăteau lucrurile, dar sunt bun!ce mai! bun tare! oameni, i-am făcut pe unii dintre ei! Nu mă mută nimeni de-aici, locul e minunat! În altă țară, o luam în freză într-o zi, pe când aici am toate șansele să mă dau mare multă vreme. La cum vorbesc mult și fac o laie, mor cu ei de gât, dacă vor să mă termine, cum au terminat cu cea fost mai bun și mai frumos în țara asta. Partea proastă e că toți conducătorii lor sunt imuni la înjurături, dar și la ciumă, holeră și alte pandemii, deși drept - credincioșii vor și de Paștele ăsta, să se roage pentru ei, să-i iau cu mine, când oi pleca! Dar ei nu vor, cică nu dă boala-n ei, sunt niște duri, mai ales la cap! Cum văd eu că merg treburile, mă proptesc aici o mie de ani, fără reparații capitale!
Da' ceva nu e cum vrea mușchii mei: ăștia e încăpățânați, nu mă lasă să-mi fac suma - se nasc gata, bolnavi, iar eu dau de ceasul morții, să-i îndoctrinez, când pe ei doare-n... coadă, zic că de-ăștia, ca mine, au văzut tot timpul! Și nu se mai sperie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu