-S-a ajuns să ne
măsurăm prin gradul de incultură…!
-Ai vrut să zici –
gradul de cultură…!
-Unde-i ăla, că-l
mănânc? Că tot mânânc toată ziua …cu polonicul și cui îi pasă? E mulți, da’ proști...!
- Parcă era invers – “Sunt proști, dar mulți”?
- Să nu ne mai raportăm la trecut! Ce-a fost, a fost, puțini
au mai rămas!
-...”Mult a fost, puțin a mai rămas!”
- E puțini! Știi la ce mă gândeam? Da de unde să știi, dacă gândeam în sinea mea?
Vorba aia – “Capul plecat, sabia nu-l taie!”, a inventat-o un
fanariot! Pe mine, de la o vreme, nu mă mai taie capul, mă taie altceva, sunt pudic, nu spun ce! Ziceam că a
inventat-o un fanariot, că, la vremea aia, se pierdeau capetele, cum se mai
pierd și astăzi, când e vorba de făcut ceva serios. Doar că ajungeau în coș, nu
- și mai ridicau nasurile pe sus. Noi nici asta n-am învățat din istorie -
mazilirea! Cum n-am învățat nici repudierea, scăpai dracului de belea! Țeapa,
da! ne-am obișnuit cu ea! Țepe dese,
cheia marilor succese! Nu știu unde putea pleca un cap luminat, n-am avut
ocazia... nici de plecat, nici de capete luminate! Dar boul care a scornit asta nu s-a gândit când a plecat cu
capul, l-a pălit unul cu ciocanul, nu cu sabia, ca pe boi, în moalele capului, și-a scăpat de-o grijă! Ei, bine! idiotul s-a
dus, noi am rămas cu capetele plecate, deși nu mai sunt săbii decît la
interlopi, să mai taie ceva!
-Ești alambicat, rău!
-Mai degrabă - ombilicat! Mă simt
legat de limbă și nu de aia română. Și nu mai folosi cuvinte din astea grele,
cu trimitere, te urmăresc greu, nu mai am benzină să te traduc! Îmi faci, mie
și altora, dureri la neuron! Mai știi din cine ne tragem?
- Păi, din daci!
- Sigur? că s-a schimbat atât de mult istoria pe care o știam, că am ajuns
să cred că mă Rag din vizigoți, împerecheați cu indieni! Parcă la daci era
ritualul cu sacrificarea, să vină ploaia? Preventiv, am făcut o listă cu
viitorii candidați la invocarea lui Zamolxis! Apropos! ăsta nu a avut și el, ca
toată lumea, moaște, să le plimbăm cu halicicopterul, să picurească și la noi?
-Da’
zeii aveau moaște?
-Mai știi? politicienii
de ce au, le sunt pomenite toată ziulica? Până la urmă, cine erau dacii
ăștia? Niște perdanți, nu-i așa? N-au pierdut ei Dacia, în fața romanilor, dând
dosul? Apoi s-au apucat, curvește, să
întemeieze familii cu cei care i-au cucerit, care erau foarte cuceritori,
venind de la Roma. Seamănă cu 1944, chestia cu întoarcerea bâtelor? Vezi! așa a
fost poporul ăsta – s-a dat mereu cu cel mai tare! Și ne mai mirăm că ne conduc
interlopii – are sabie, capul plecat, sabia nici nu-l scrijelește, de la jegul
de pe gât!
-Sari de la una, la
alta, nu te pot urmări!
-Nici eu nu mă pot
urmări, m-am molipsit de la mâncătorii ăștia…! Și vreau să înțeleg –
țară frumoasă, avem, dar noi ce căutăm în ea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu