miercuri, 12 august 2020

SOLUȚIE DE MOMENT (Ce, numai Ion Creangă să se bucure de cireșe?)


Râzgâiații pândiră momentul când paznicul se ducea la masă și se cățărară în cireșii încărcați. Studiaseră problema și descoperiseră că nu se puteau pune cu paznicul, avea ăla un stil, nu-i scăpa mare lucru! Singura soluție era “fereastra” de 30 de minute, când ăla se ducea să mănânce, iar ei puteau ajunge la ispită,  așa cum făcură azi.
   Abia ce se apucaseră de cules, că L. simți o necesitate fiziologică urgentă, care nu putea fi rezolvată din copac. Așa că se dădu jos, lăsând naibii, cireșele, și căută un loc potrivit pentru rezolvarea situației. Ca un făcut, cireșii puteau fi admirați de hăt! departe, deci trebuia găsită o altă soluție. Care se nimeri un lan de grîu, unde împricinatul își dădu repede pantalonii jos.
   Din grabă, nu-l observă pe proprietarul grâului, care tocmai trecea pe-acolo, însoțit de ditamai câinele. Însă acesta îl zări pe L. și începu să strige:
   -Pleacă mă, de-acolo, nu-mi spurca grâul!
   Nevoiașul, chinuit de meditație, se făcu că n-aude, așa că omul mai țipă de vreo două ori la el și, văzând că n-are ascultători, asmuți namila de câine. Acesta se repezi val-vârtej către puștan, spre hohotele de râs ale cireșarilor, amuzați și speriați în același timp, dar care nu se dădeau duși din copaci.
   L. văzu și el animalul venind ca furtuna, nu mai stătu pe gânduri, să vadă dacă e mic sau mare,(pentru că era mare), și-o rupse la fugă cu pantalonii în mână. Și el fugea, și câinele fugea! Dar cum acesta din urmă nu-și ținea pantalonii lăsați în vine, căpătase avans și se apropia vertiginos de fundul dezgolit al nefericitului.
   Puștiul se trezi cu javra atât de aproape, că-i simțea răsuflarea și se lămuri – n-avea nicio șansă să scape!
   Și dintrodată, se răsuci pe călcâie, aproape plângând de ciudă și de frică, și se repezi el la câine, urlând din fundul plămânilor. Atât de furios era, încât animalul se sperie, se întoarse și începu să fugă în sens invers, speriat de moarte!
   Scena merita filmată: un puști cu pantalonii în mână, fugărind un câine de două ori cât el! Cât despre cireșe, cui îi mai păsa de ele?    

Niciun comentariu: