Vin și mor, trăncănind, precum trenurile.
Noi noțiuni răstălmăcesc veșnicia,
De ni s-a pus pata și-am uitat România.
Evoluție? Progres? Pace?Vorbe goale!
Noi le trăim doar pe alea nasoale,
Că ni s-a-mpuțit, demult, chiar auzul,
Trăind în nostalgic, amestecat cu difuzul!
Îmi amintesc cu drag, de biata Mioriță,
Când era doină, și nu păstrămiță!
Așa s-a terminat cu lâna, păstoritul, cojocul!
Purtăm pulovere de lână, de... unde pică norocul.
Nu-i mult – muri-vor măcelarii de zăcut,
Dacă mai acceptăm o țară de-mprumut!
Cu unt de palmier și multă laba gâștii,
Vom mesteca sacâz, cum vor unioniștii!
Dar suntem mulțumiți: avem și apă caldă!
E aburită treaba! Sunt unii care-o scaldă
Că nu era pentru toți, ce era-n ogradă,
Și-ar fi mult mai frumos - să ne-adunăm grămadă!
Să mâncăm același fel, gătit în 7 feluri,
Și să trăim organic, dar pe alte niveluri!
Și ce mai tura-vura? Din goana după bani,
Vom deveni mult mai bogați! Și, iarăşi, mai sărmani!
Ne botezăm copii, cum auzim în filme,
Dar hoinărim hai-hui, nu știm ce facem mâine.
Ne plângem că suntem uzi, sub stropii reci, ai ploii,
Dar am uitat cum, des, ne-am cam trădat eroii!
Și ne văităm că-i jale! Că treburile-s tulburi,
În timp ce ne schimbăm parfumul de prin cuiburi,
Uitând că nu se lasă tot greul pe furnici
Și că, din lașitate, iată-ne ajunși.... aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu