Azi, când sufletul mă doare,
Te-ai trezit, să vii la cină
Și să-mi cauți, iar, pricină:
Aia, nu! Alta, nicicând!
Și mă bate-n cap un gând
Că te-ai înțeles matale,
Cu taraful “Trei sarmale”!
Ăi ce cântă-n unison,
Și ne suflă și-n trombon,
Că suntem cam” duși” cu pluta,
Unde mutu’ și-a dus sluta!
Cel taraf e de poveste:
Face bine la neveste,
Că, de-atâta bunăstare,
Bietele! nasc în parcare!
Moșii - sunt întro ureche,
La pomeni, ei stau pereche,
Se dau bine-n farmacii,
Că prea seamănă-a copii!
Când aud aceeași strună,
Dau lehamite din mână!
Angajații? Ăștia-n ton
Cântă la acordeon:
Când aud o muzicuță,
Zdrăngănind în tărtăcuță,
Lasă tot! Și râd ca proștii,
Când îi păcălesc “ai noștri”!
Supărare, supărare!
Nici în ...suflet nu te doare,
Când se-aude peste glie
Cam aceeași melodie!
Ăștia cântă tot pe vechi!
Tu ai dopuri în urechi!
-Stai, flăcău, să vezi cântare
Când s-o trece la votare!
Mă împungi cu sula-n coaste,
Pentru fleacurile voastre:
Voi de ce nu beliți ochii
Și pupați doar poala popii?
Nu pansați unde vă doare?
Sau vă e cu supărare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu