SĂ FIE CLAR - NU-I CU INTENȚIE!

   Să nu criticăm alți oameni! Nu place nimănui - să umbli în coșul lui cu rufe murdare! Să căutăm să-i înțelegem, ca să le înțelegem și faptele! Să pricepem care  le sunt motivațiile, ca să-i cunoaștem mai bine! Abia atunci să ne îngrozim și să fugim cât mai iute! Dacă mai avem timp! 

_________________________ 

Vânzătoarea, toată numai zulufi, fustă scurtă și picioare de căprioară (adică neepilate), dădu, ca de obicei, ochii peste cap, când îl văzu intrând:

-   Vai! (Semn că s-a speriat sau că i-a ieșit dihorul în cale?) Cât mă bucur să vă văd! (Nu zău? asta nu seamănă a bucurie!) N-ați mai trecut demult pe la noi, ne era că ați murit! (Dorințe neîmplinite sau simple observații? Mulțam, fain compliment!) 

Omul nu comentă, doar că simți jenă - ori era luat peste picior, ori “vrăjeala” ei ascundea altceva.

-Chiar vroiam să vă văd! continuă vânzătoarea, luând tăcerea lui drept aprobare la deschiderea dialogului.- Am visat, acum trei nopți, că eram întro cameră imensă, luminată! Și v-ați repezit la mine și m-ați trântit pe pat!

Tăcu brusc, vădit interesată de comentariul, care refuză să vină. Omul își făcu cruce, cu limba, în cerul gurii - Cum dracu’ a apărut, brusc, în vis, PATUL ĂLA?  De ce nu fusese prevenit, că era și-un pat?

Instantaneu, privind fața lătăreață, a vânzătoarei, se dezmetici – AHA! NU ERA VORBA DE NICIUN PAT, CI DE CE SE POATE FACE ÎN PATUL ĂLA! BOULE!

- Să nu vă închipuiți ceva urât ( Chiar asta se sugera! Ceva frumos!), nu-i cu intenție! Vise!și-atît!

(-Îhî! Vise și-atât! Depinde cine-și face vise!) gândi omul și, în sfârșit, deschise pliscul:

- Vreau o ciocolată amăruie! (Ca să scape cu fața curată) Știți, nu mă simt prea bine!

- Aveți nevoie de-o frecție, vă spun eu! Am văzut că sunteți cam galben, nu m-am înșelat, trebuie să stați la pat! Doar acolo-i îți trec toate, la pat! 

Omul se răci și încercă să scape cu viață:

- De la o vreme, mă simt rău, n-am chef de nimic, nu-s bun de nimic!

- Ei! noi, femeile, ce să mai zicem! Chiar dacă avem chef, găsim doar oameni epuizați, care nu-s buni de nimic! (Își dă seama că a făcut o gafă!) Dar noi ne revenim repede și îi ajutăm și pe alții, să se ridice, care-s cu capu-n pământ! Zău, nu vă supărați, nu-i cu intenție! (Iar nu-i cu intenție!)

Omul se simți mic și penibil, așa că încercă să scape cât mai repede:

-Mă grăbesc, dați-mi și-un suc! (Când mă simt bine, nu-și găsește niciuna, să aibă intenții!) Am o mulțime de treburi nerezolvate!

     -De când m-a lăsat bărbatu-meu, și eu am o mulțime de treburi nerezolvate! De obicei, mă rezolva el, dar acum...! Știți! noi femeile sunt foarte atente la detalii, observăm tot! De aceea v-am observat! Nu facem, întotdeuna, ceva cu intenție, chiar dacă așa pare! Și ce romantic e să vorbesc cu un domn ca dumneavoastră! Sper că mă înțelegeți! Acum, și eu vă înțeleg, că n-arătați prea bine! Dar când vă faceți bine, mâine, poimâine, veniți să mai stăm de vorbă! Până la cinci, când ies din tură! Să fie clar - nu-i cu intenție!