NOSTALGIE!

Cele două bătrâne și unchiașul stăteau pe banca ferită de razele super-fierbinți ale soarelui și moțăiau cu succes. Brusc! claxonul muzical de pe bicicleta fugărită fără milă de nepoata-adolescentă le făcu pe bătrâne să tresară, cât pe ce să zboare în apa relativ limpede a lacului, pe care pluteau maiestos două lebede cu aspect de rață! Bătrânul nu catadicsi să se trezească, era binecunoscută surzenia sa, nu auzea decât sirena Salvării și dangătul clopotului comentând vreun proaspăt decedat.

-Uf! ce m-a speriat dihania aia! își scuipă, bărbătește, în sân, baba Gingivina!

-Crezi că se vede efectul sperieturii, că-i groasă rochia? întrebă și baba Hâtruța, la fel de ofuscată și deteriorată psihic.

-Tinerii din ziua de azi! N-au pic de respect! Dracul ăsta de fată n-are minte nici cât un cartof! Mă și mir cum de ne-a însoțit azi, nu-i genul ei să-și ‘piardă timpul cu relicve’! Citat din Oana!

-Știe toată lumea că, întotdeauna au fost conflicte între generații! Ce! noi nu eram contra celor mai în vârstă decât noi? O să le vină și lor rândul să fie luați la mișto de urmașii lor, cum am pățit și noi cu ei! Eu i-am avertizat -Aveți grijă, ce le-am făcut eu părinților și bunicilor mei, asta îmi faceți voi mie! Da’ o vă vină și vouă rândul, să vedeți ce-o să vă bucurați, când o să vi se facă vouă!!! “- Noi o să ne educăm copii!”, uite răspuns! De parcă noi am lipsit de la lecția asta!

-Lasă, dragă, că or vedea ei! și ne-or pomeni! Mai bine spune, îți mai amintești prima ta iubire?

-Ehei! Ce băiat frumos! Ne-am cunoscut stând, noaptea, la rând la butelii! După trei zile de stat în frig, că era decembrie, când mi-a propus să ieșim la un suc, m-a apucat o fierbințeală…! Da’ era de la pneumonie, când m-am ridicat din pat, am aflat c-a plecat la Canal! La ăla Dunăre-Marea Neagră, nu la Canalul Mânecii! Da era tare frumos, urâtul dracului!

-Ce vremuri mai trăirăm! Aveam de toate, e drept, pâinea era pe cartelă, uleiul se vindea la negru, iar carnea, ei! carnea se găsea, dacă aveai pe cineva la Abator! Adică care lucra acolo sau pe cineva care lucra cu cineva care lucra acolo! Ce bine mai mâncam! Nu prea știam atunci ce fel de animal era, dar parcă acum știm? Ieri, la boxă, boxa unul cu niște carne tocată! Vine un plod de vreo 12-13 ani și întreabă Aveți carne de câine! Nu înțeleg de ce l-a întrebat, ăla avea față de javră, nu de câine! Nu, avem doar de abator! i-a răspuns vițelul ce tranșa, nici el n-a înțeles că plodul voia carne PENTRU CÂINE!

- Să vezi chestie, azi lumea e preocupată mai mult cu viața animalelor! De oameni, cine se mai ocupă? Nu poți da cu cataroiul, cu toporul, cu ... ce-ți cade în mână, repede se găsesc vreo 20 să sară cu gura! De ce nu-i ia ăștia pe jăvroi la ei acasă, să vadă mândrețe de rahat ce împodobește peluza! Să facă antirabicul regulat și să vadă regulat la câini! Pe vremea lui nea Cizmaru’, găseai javre în lanț, nu ca acuma, peste tot!

-Din  primul meu salar, știu că mi-am luat de îmbrăcat, din cap, până-n opinci! Am mâncat o friptură în sânge, am băut o sticlă de Lacrima lui Ovidiu, că gestionarul avea pile la Murtfatlar! Și mai eram și cu Ancuța, cea mai bună prietenă, și-am ajuns acasă cu taxiul și tot nu s-a simțit la pungă! Mai fă așa acum! Rămâi pe drojdie de la intrare sau te uiți pe gaura broaștei, că peste 50 de coți, adică anișori, nu-ți dă voie să intri, cică îți atârnă șuncile prea tare și nu poți purta scurt!

-Auzi, dragă! amintirile m-au răscolit atât de tare, c-aș vrea, diseară, să petrec ca odinioară, cu al meu! dar îmi trebuie trebuie proteza ta!

-Fii atentă, ți-o dau și-acum, dar ai grijă de ea, data trecută o săptămână am avut gust de șampanie în gură! Și ați mai făcut și prostioare!

Cealaltă aprobă din cap și-l înghiontește pe bătrân, care sare, la rândul său, speriat, întrebând:

-        A început meciul? Cine dă gol?

-        Hai, iubitule, acasă, că vreau să-ți fac o surpriză!

-        Îîhh!… ce-ai zis?

-        Hai cu mama, să ne amintim de tinerețe!

-        Îîîh! Ce binețe???

-        Măta mare… cu picioare!

-        Ahh! Mergem acasă!!

Nepoata se strică de râs, ce amuzanți sunt bătrânii!

Peste 40 de ani, nepoata își potrivește malul de fund pe scaunul care protestează, își adună pectoralii într-o covată, trage pe nas aerul mult prea puternic pentru plămânii învăluiți  de nicotină, își potrivește proteză căzută într-o parte și murmură: CE LUME, AZI! ȘI CE VREMURI MAI ERAU ODATĂ!