CALIGRAFIE

 Bătrânul  oftă și povesti mai departe:

            -Eu  am fost, și rămân, un nostalgic – mă dor și-acum degetele, la câtă bătăiță mâncam, când nu scriam cum trebuie! Învățătoarea, pe de-o parte, mama, pe de altă parte, chit că aveam degetele strâmbe și ochii sașii, eu trebuia să scriu frumos! Câte coji de nucă nu am sfărâmat cu „genunchele”, ca să-mi iasă scrisul, înflorit, n-au habar elevii din ziua de azi, care nu mai scriu cu tocul, ci cu laba gâștei. Grație iubiților lor educatori, care nu mai au nicio tragere de labă, să-i învețe cum să scrie, că vine părintele cu tableta, și-i dă la oase, ce? el plătește educatorul, să-i chinuie copchilul? Că doar nu-i mai trebuie pix, are tastatură și aia scrie frumos, oricât de bivol e ăla care-o “bate”, de-i sar fulgii! Violentă epocă trăim, totul merge numai cu bătaie! ...lungă!

         Cum spuneam, caligrafia a fost feblețea vieții mele, mai ales după ce am devenit Caligraful Anului, pe vremea când stiloul era la putere! N-ai cum să spui celor de azi, că definiția caligrafiei sună ca o poezie – „arta vizuală și deprinderea de a scrie frumos de mână prin poziționarea armonioasă a unor cuvinte care să demonstreze integritate, ritm și creativitate, dar și să aibă ceva din stilul original caligrafic redat”. În epoca roboților, mai poți crede că această caligrafie îți permite să creezi opere de artă prin aranjarea unor simboluri pe hârtie într-un mod deosebit cu ajutorul unui instrument de scris, folosind anumite abilități și tehnici, care țin cont de un set de reguli geometrice și de design? Fâss! arta se obține pe computer!

Cuvântul „caligrafie” vine din limba greacă, de la cuvântul „kalligráphia”, unde „kalli” înseamnă frumos iar „gráphia”, scris. Prin urmare, ce rost are să ne mai preocupe ceva ce vine dintro limbă moartă, care-i vie, când limbile nostre sunt vii și pot fi folosite în alte scopuri? Proști, chinezii ăștia - scrierea chineză a fost dezvoltată în Nordul Chinei sub forma unor ideograme, semne picturale care mai sunt folosite și azi în alfabetul chinezesc. Ca și instrumente, chinezii foloseau penelul și cerneala, fie pe materiale moi sau pe materiale mai neobișnuite (os, bronz, carapace de broască țestoasă). Chinezii sunt cei care au pus bazele caligrafiei ca artă. Proști, nu-i așa? da’ mulți, vorba aia din opera celebră, cu Lăpușneanu! În Europa, scrisul pare să dateze din jurul anului 4000 î.Hr, dovadă fiind Tăblițele de la Tărtăria, județul Alba, România. Hai sacâz! doar suntem cetățeni europeni și scrie FACE BOOK-ul, în locul nostru!  Prost, da‘ scrie fără înflorituri, că n-avem bani și pentru floricele și bastonașe! Edward Johnston este recunoscut ca fiind părintele caligrafiei moderne care, în prezent, are diverse utilizări: designul grafic, pictura, hărțile, invitațiile, documentele legale sau chiar imagini animate pentru filme – toate create pe calculator, tablete grafice sau telefoane. Doar că ăl de scrie, n-are niciun merit, lui i se limbă plimba-n gură!

Știe cineva cum se scrie cu pana de gâscă? Am prins ceva – ceva, înainte de a trece la toc și cerneală! Că nu prea erau bani de aruncat pe toc, apoi, pe stilouri! Și când te gândești câte milioane de pagini au fost scrise cu pana! De-au rămas gâștele dezbrăcate, peste iarnă! Pentru cunoscători, Noul Testament a fost scris pe Yphone! Direct! Care prost s-ar mai chinui azi, să facă vreo literă așa, îmbârligăcioasă, ca s-o țină minte și ultimul manelist? Cu bidineaua, nu-i mai ușor? Banii vorbește!

După ce ani, la rând, am fost mândru de scrisul meu ortografic și de caligrafia mea excelentă, m-a chemat unul să-i fac o firmă cu reclamă. M-am chinuit două zile, cu ore suplimentare neplătite, să fac ceva frumos, de care să fiu mândru! La final, ăla a venit, s-a uitat lung și-a zis:

-Ce căcănărie-i asta? În ce limbă e, că nu înțeleg decât un P și-o A! Ce-i cu zorzonele alea, că nu le-am învățat la școală? Faci mișto de mine, buric cu pensulă, ce ești? Cum să-mi atârn ștoarfă asta, la ușă, să zică lumea că-i bordel? Marș de-aici, cu tot cu panarama asta, că nu vezi un ban! Intelectualii lu’ Macrou , francezu’!

Gândesc că suntem pe drumul cel bun – dacă tot mergem spre Comuna Primitivă, nu-i normal să revenim la cioplirea pietrei? Când s-o termina curentul electric și-o rămâne doar curentul de peșteră, o să trecem, din nou, la hieroglife! Scrierea cuneiformă e prea avansată pentru vremurile astea!