NICI CHIAR AȘA!

      - De ce te uiți la mine, cu ambii doi ochi, cruciș? Am ajuns la timp acasă, nu ca altă dată, când ajungeam a treia zi și probai făcălețul pe mine! Nu e nevoie să-l vânturi pe deasupra capului meu, cunosc ustensila, am și acum un deget rupt, când m-am opus exorcizării de băutură. Nu! nu pune făcălețul  în cuier, nu stă, nu-i locul lui acolo. Nici acolo nu-i locul lui, nu mai stă capacul pe oală, din cauza făcălețului. Ah! da! peste piciorul meu este tocmai bine să-l așezi, doar știi ce insensibil m-a făcut băutura. Cum te-a făcut și pe tine, draga mea, de când "cânți" la gura sticlei. Nu e nevoie să-mi arăți ce “sorb” ai și nici pe unde torni în tine, sper că n-ai uitat că acum câțiva mulți ani, nu duceam la ureche, eram surd la vorbele tale și aveam și ceară-n ele, de la dop. Nu reușesc să pricep cum de s-au inversat rolurile - eu, pe sec, tu - pe arșiță grea, să nu poți s-o stingi. Dacă tot vrei să torni, ignoră persoana mea, nu la mine în pantaloni se toarnă ciorba, ci în farfurie. Speram, totuși, să aștepți să se mai răcească, e prea opărită. Acum nu te mai chinui să dregi busuiocul – pantalonii mi-i scot mai tărziu, cu tot cu piele. Și nu mai flutura cuțitul ăla, te văd vecinii și cred că vrei să tai porcul, nu cracul meu. Pune cuțitul la locul lui! Nu în acvariu! Nu în pat, ieri ai uitat foarfeca și două duzini de ace înfipte-n saltea. Tu, dacă dormi mai mult de jos, n-aveai cum să simți împunsăturile.

Și totuși – de ce bei în halul ăsta? Nu-mi spune că de la mine ai luat darul beției, că doar ai văzut cum eram să mă duc  - de tot! Că pe-atunci nu puneai alcool, în gură, tu trebuia să conduci, iar eu, să beau până ajungeam muci! Vrei să spui că ai vrut să mă înveți minte, să fiu acum eu, în locul tău? Nu m-ai nimerit – e al 3-lea spray care mi-l arunci în cap și nu m-ai nimerit! Acum, da! Am văzut că mai ai șase, dar nu ți se par prea multe, totuși? Nu și cu vaza, data trecută ai spart geamul nostru, plus geamul vecinului de vis-a-vis! Te-a propus, săracul, pentru lotul României, la aruncarea greutății! Dacă-i spuneam că poți mai mult, da-ți trebuie întăritor, făcea atac de inimă. Mă întreb dacă ești nefericită – n-ar trebui, erai nefericită înainte, când nu eram treaz și dormeam mai mult prin boscheți. Unde mă căutai cu vehemență și c-o coadă de lopată. Văd c-ai învățat locurile, știu unde să te caut când mă trezesc noaptea și nu ești în pat. Nu încerca să bagi ștecherul ăla în priză, că ai mâinile ude! Și alcoolul conduce electricitatea, uite cum ți-a făcut părul. E și mai lucios și nu mai e creț! Stai! unde te duci în chiloți și sutien, că aia nu-i ușa de la baie, e ieșirea ta în lume și riști să faci accidente de circulație? Mamă! da’ încăpățânată te-ai făcut, dacă tot vrei să mai bei ceva, măcar scoate dopul! Și când mă gândesc că îmi tot reproșai că nu-s bun de nimic și că n-ai avut ce învăța de la mine - uite ce meseriașă ai ajuns! Cum e vorba aia – PROFESORUL BUN SE CUNOAȘTE DUPĂ CE ELEVII LUI ÎL DEPĂȘESC? Vezi câte ai învățat de la mine? Dar tot nu înțeleg ce te-a apucat, de tot îți torni în trompă!

Să știi că mi-a făcut plăcere discuția! Tot așa interesante erau discuțiile și înainte de potop? Bineînțeles, ignorând eceftul ciorbei prea des încălzite!