(NEW!) Fusese născut în cartierul pe care acum îl ura – îi amintea de toate belele
pe care le avusese, plus o căruță de alte belele, care puteau avea loc. Cu
toate acestea, nu exista zi să nu treacă prin cartier, unde ajunsese să fie mai
antipatizat decât pisicile maidaneze, altfel nu se explica de ce făceau front
comun toate potăile, să-i rupă pantalonii. Deși crescuse împreună cu
majoritatea celor ce locuiau acolo, nu stătea de vorbă cu nimeni – de când
prinsese cheag și se “ajunsese”, părea dispus să-i calce pe bătături pe toți -
trecea PE JOS, special ca să arate că-i fudul. Fusese o vreme când răspundea la
salutări, dar vremea aia trecuse, se făcea că nu vede nici salutul, nici
disprețul vizibil cu care era întâmpinat. În sinea lui râdea de ei – dobitocii!
nu știau că cei mai mulți dorm pe terenul lui, ba unii și în cocioabele care îi
aparțineau tot lui! Pentru că afacerile lui dubioase îi aduseseră așa de mulți
bani, vrând să-i “spele”, cumpărase tot ce era de vânzare, preluase orice ipotecă, până
ce devenise Stăpânul Cartierului “Oase”!
Azi era și mai mulțumit – moștenitorii babei Silica
semnaseră actul prin care el cumpărase și fosta cârciumă, unde, de mult timp nu se mai bea ceva, fiind închisă. Tocmai
când savura momentul, ceva
începu să zbârnâie în telefon – APEL DE
URGENȚĂ - TORNADĂ! Doar că ora pomenitei tornade era greșită - nu peste jumătate
de oră, ci iată că se vedea cum vine în viteză! Mai avea cel mult 7 minute! Afurisit
sistem de avertizare, mergea la ralanti!
Se holbă în jur, unde oamenii văzuseră și ei tornada și cum se îndrepta
către ei, așa că începură să alerge către posibilele adăposturi - vreo trei
beciuri și-un fost grajd scăpat de demolarea de după revoluție, turnat din
beton, că dacă era din altceva, nu mai era demult.
„Stăpânul Domeniului”
se trezi singur - singurel în
mijlocul drumului! Încercă să intre în cele adăposturi enumerate mai sus, dar
fu întâmpinat cu huiduieli, înjurături și chiar mârâturi, de credeai că e vreun
adăpost pentru maidanezii cei iubitori de rupt funduri. Așa că rămase tot
singur, în timp de ochii i se bulbucară către tornada care tocmai ce făcea
ravagii la vreo 200 de metri, smulgând case, vaci, porci și copaci, de parcă se
scobea în dinți.
Simțind că bășica lui de
proprietar dă navală, izbuti să se mobilizeze, astfel că văzu scăparea - cineva
își făcuse un WC în mult hulitul fund al curții, dar, dacă locuința arăta ca un
bordei, buda respectivă fusese turnată bărbătește, din beton, cu placă de
beton, drept acoperiș! Se pare că cineva iubea locul de meditație mai mult
decât confortul din fața televizorului. Nu mai așteptă vreo invitație și se
repezi înăuntru, apucând să tragă ditamai zăvorul la ușa confecționată dintrun
tomberon metalic, când tornada ajunse deasupra lui. Simți, de astă dată, cum
aerul din jurul său fu aspirat cu putere, ca de un aspirator stelar, și – și înfipse
degetele în pereți, în timp ce totul în jur deveni umed și moale!
Deși i se păruse că
trecuse o eternitate, după câteva secunde, se trezi pe jos, simțindu-se moale și umed –
tornada trecuse! Așteptă ceva timp, de frică să nu se înșele, după care ieși
din adăpostul temporar – afară nu se mai vedea case, bordeie, stoguri de paie,
căruțele etnicilor din împrejurimi! Nimic! totul fusese luat de tornada nebună,
care răsese totul, până la nivelul solului! Ah! mai erau și oamenii! Toți, fără
absențe! Și nu putu înțelege de ce râdeau, până se apropie de ei – bine că erau
în viață! Cocioabele – puteau fi ridicate la loc! Pierderile – minime, având în
vedere că erau săraci lipiți pământului! Ce să piardă unul care nu are mare
brânză - brânza, nu-i așa?
Marelui Om i se puse un
nod în gât - s-au dus bănișorii lui! Cât
se chinuise să strângă cât mai mult și afurisita de tornadă îl adusese la sapă
de lemn! Fu cât pe ce să plângă, dar fu oprit de privirile poznașe a celorlalți
și de remarca unuia:
-Ești plin de rahat,
meștere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu