AMAZOANELE

       Toate erau A-bătute și B-supărate! Cum toată lumea părea să fie cu...coccisul, în sus, viața de familie părea un imens scandal, la care fiecare participa cu cățel și cu purcel. Se dădeau vina pe tigăile de la Deveselu, pe paranormalii lui Putin și pe populația chineză tot mai numeroasă, numai de capetele de curci, lăsate libere, nu spunea cineva barem un banc sifilitic.

            Gașca lor de nemulțumite adora cafelitul și blefteritul, șueta prelungindu-se uneori, până în zori, când bărbații lor dormeau duși, cu prazul între dinți. Precum o turmă de rechini ieșiți la păscut, damele disecau în amănunt orice situație care le era nefavorabilă. Doar că acum se săturaseră și căutau soluții! Până când...!

     -Ce-ar fi să-i lăsăm... de suflet, pe toți, și să ne retragem undeva, să ne trăim viața cum vrem noi?

    Ideea țâșni precum gheizerul, dar nefiind explicitată, săriră cu obiecții:

     -Doar n-ai vrea să ne retragem la mânăstire, la călugărie? Văzut-ai tu, drac, la mânăstire?

      -Și eu, unde îmi mai fac concediul?

     - Deschide Google, să căutăm niște  promoții la turistice! Altfel, nu mă bag!

     -Vouă vă convine, că nu alăptați, aveți copiii mari, nu ca mine!

      După ropotul de critici și ironii, decana de cafelit se apucă să le prelucreze:

     -Să jucăm cu cărțile pe masă – CINE E PRINCIPALUL NOSTRU DUȘMAN? Cel care ne critică mereu, nu ne lasă în pace, ne mai și bate, după ce ne ceartă! E, bineînțeles! BĂRBATUL! Mai precis, BĂRBAȚII! Ei sunt cei care nu ne lasă să aspirăm la altceva, decât covoarele! Ei, cu mofturile lor, ne-au silit să învățăm să gătim! Și ne ceartă, când ne gătim! Ei sunt cei care vor copii, pe care noi îi facem și tot noi, îi creștem, deși sunt copiile lor! Ne mai răzbunăm și noi, cu trăncăneala, dar s-au obișnuit și se pare că dorm mai bine, după o ceartă! V-ați închipuit vreodată, o lume fără bărbați? Ei, bine! eu asta cred că ne trebuie – să trăim ca amazoanele, numai noi, fără sculele astea de bărbați! Alea cum au putut?

      Și s-au făcut amazoane! 3 zile! Timp în care s-au refugiat pe munte, doar în hainele cu care au șters-o de-acasă! Au trăit precum amazoanele despre care au citit prea mult pe YOUTUBE: cu ciuperci, vânat, Snacks-uri și pâine Graham! Când s-a terminat vânatul adus de un pădurar ce adora amazoanele și desuuri-le lor, au trecut pe conserve de vită și porc, mușchi țigănesc, cîrnați cu boia și post cu soia și pandișpan. Mai rău a fost cu baia, gheizerul din apropiere avea termostatul stricat și dădea cam multă apă clocotită. Au înlocuit “chestiile” cu frunze stejar cu aripioare, dar s-a simțit imediat lipsa săpunului de calitate, a gelului de duș și-a cremei de corp cu miere, așa că au fost nevoite să mai folosească și-o piatră, să curețe rapânul. Cum vase de spălat nu aveau, detergentul l-au folosit să greseze ușa de la peștera care le servea drept locuință. Nu le mai  deranja vecinii, ci doar un urs rahitic, îndrăgostit subit de danteluța roșie expusă la uscat. Nu mai trebuia să facă curățenie prin sertare și dulapuri, pentru că se obișnuiseră cu dezbrăcatul pe unde puteau, fără opreliști. Și nu ar fi ajuns la ceartă dacă cineva n-ar fi suspinat:

      -Mi-e dor de maimuțoiul meu!

    Și pe toate le-a trecut același fior, mai ales că ursul deschisese ușa: dorul de jumătăți, sferturi și treimi! Care, la ora aia, dormeau calmi în paturile lor, cu televizorul deschis, îmbrăcați în pijamale moi și curate, cu burta plină și nesictiriți de cineva!  Și care, mai mult ca sigur, nu le păsa că unele doamne făceau pe ele și pe amazoanele, sub pretextul că fără bărbați e foarte bine!

             Numai că amazoanele se înșelau, asta descoperind-o când s-au întors acasă – săracii! erau îngrijorați că vor trebui să se ocupe singuri de casă și copii! Și și-au zis – RĂU, CU RĂU! DAR MAI RĂU E FĂRĂ RĂU!

            Așa s-a terminat și cu amazoneala! mama ei! cui a mai inventat-o!