ÎNCURCĂTURA

      După beția din seara de Ajun, Fane se trezi abia de ziua lui, Sf. Ștefan! Sub masă, dar acasă! Nu prea stăpân pe antricoatele sale, dădu o raită prin baie, unde, pentru ultima dată în aceea săptămână, dădu “la rațe”. În bucătărie descoperi că cineva făcuse o cafea tare și amară, dar nu-și aminti nici cine, nici când, deși începutul de mucegai ar fi trebuit să-i dea de gândit. După ce-o bău, pofta de dat la rațe îi reveni, dar, ca un bărbat, ce era, stopă, la timp, efluviile beției și începu să se dezmeticească. Atunci își aminti că lui Moș Crăciun  îi trecuse vremea vizitelor la domiciliu și fu curios să vadă ce-i adusese “hodorogul”: se uită sub cuier! Că uitase de bradul aruncat în gârlă, când era sub influența alcoolului, trăscăului și a țuicii de cazan! În bocancii cumpărați de curând, cu trei numere mai mari decât realitatea, să încape multe-n ei, nimic! Adică nimic deosebit, dacă exceptăm glodul uscat căzut de pe paltonul devenit maroniu, de la alunecatul în șanț.

           Abia când își așeză partea gânditoare pe scaunul din sufragerie, zări pachetele: vreo zece, mici, mari, medii și pechineze, toate învelite în hârtie roz! Al dracului Moș, parcă n-ar fi știut că nu-i place culoarea! 

         Trase aer în pieptul lui coclit, de aramă rebutată, și desfăcu primul pachet: multe kile de mălai! Ce să facă cu el, că mămăliga e pentru mămăligari? S-a senilizat Moșul sau ce? O pereche de mănuși de box! O fi vreo aluzie că nu-și vede vârfurile la bocanci, din cauza burții? O femeie gonflabilă! Obsedat, Moșul! da’ nu-i rău cadoul! Un făcăleț! Păi, dacă i-a dat mălai, i-a dat și cu ce să-l mestece! Un brici! Moșul ăsta, n-a auzit de Gillette? a rămas pe vechi? O păpușă! Măi, să fie, da’ ce? e fetiță? S-o fi umplut lumea cu fetițe, da’ nici chiar așa! O mănușă veche! La ce-o folosi? O manivelă! Zău că s-a dilit Moșul, cui îi mai trebuie manivelă? Un ghiveci cu flori, spart! O solniță! Un tablou cu o inimă! Ce de prostii nefolositoare!

            Și când se întreba dacă n-a chiorât Moșul, de n-a putut citi lista pe care-și scrisese Fane, dorințele, sună telefonul:

       -Te-ai trezit, Fane? Sunt eu, Ștefănel! Eu te-am dus acasă! Ți-au plăcut cadourile? Nu pe astea le-ai cerut Moșului? Nuu? Da’ ce, erai treaz când ai făcut lista? Ți-a făcut pe plac: ai vrut mult “mălai”, ți-a dat! Te-ai dat cucoș, de săreai la bătaie la toată lumea, ți-a adus mănuși de box, să-ți numeri firele de păr din chelie! Cum n-ai și tu o muiere, să te bată la cap, na cu gonflabila! că nu cere de mâncare! Cum ziceai că ești tare-n făcăleț, ți-a mai dat unul, de rezervă! Te lăudai, la beție, că ai mintea - brici, deși nu legai două vorbe? Ți-a adus termenul de comparație! Ne bați la cap, tot timpul, că ți-ai petrece viața cu o femeie care să arate ca o păpușă? Na păpușă! Mănușa aia veche ți-a dat-o ca să-ți aduci aminte să nu-i mai arunci la gunoi pe cei care țin la tine, considerându-i o mănușă veche! Tot te lauzi că ești “neam de manivelă”, uite și o rudă apropiată! Cum ești lipsit de sare și piper, ia o solniță! Ghiveciul e de la tipa care ți l-a aruncat în cap, când ai înjurat-o! Dar tabloul cu inima, nu-i de la Moș! E de la noi, ăștia care te suportăm de ani buni! Că tu n-ai așa ceva, și-ți trebuie! Și, băi fraiere! tu mai crezi în Moș Crăciun?