PLUGUȘOR 2020!

Aho! Aho! voi, frați țepoși,

Am venit, iar, cu gogoși,

Mai cu bune, mai cu strâmbe,

Cu buhai, colind din drâmbe,

Clopoței și zurgălai,

Pentru buni și nătărăi,

Pentru mame, pentru fiice,

Pentru-arici și pentru arice,

Pentru voi, pentru vecine,

Urături pentru oricine!

Și de-oi supăra pe vreunul,

Să-l îngroape doar tutunul,

Țuica și afumătura,

Cârnații și cu friptura!

Că nu-i timp de supărare

Ci de bucurie mare:

Căci din vechi, noul răsare,

Și-un An nou, iată! apare!

Nu mai fiți tot încruntați  -

Ia mai mînați, măi fârtați,

Trăncăniți din zurgălăi,

Mânați, măi! Hăi - Hăi!

Ce e drept, ultima vreme

Fată pui și tot se screme

Să ne facă mulțumiți!

Dar noi suntem cam… pățiți -

Nu mai credem în ispite,

Nici în ăl, care promite,

Nici în Soare sau vreun zeu,

Parcă nici în Dumnezeu!

Dar, trecînd peste cea greață,

Noi, cu firea șugubeață,

Bucurie dăm acuma,

Că ne izbăvește gluma!

Hazul, de necaz! Și râsul,

Cât a mai rămas dintr-ânsul!

Chiar dacă ne dau pe spate

Mânărelile mascate,
Viața ne e mai ușoară,

Promovându-l pe Păcală!

Dar mi-e teamă, măi arici,

Că rămânem păcălici!

Ia mai mânați, bârfitori,

Și pocniți, din pocnitori,

Peste munți și ceva văi,

Mânați  măi! Hăi- hăi!

Mi-a rămas  cămașa, mică,

Mintea mi-e mai puțințică,

Dar am chef de viață, tare!

Cât oi sta drept, în picioare!

Că, de la o vreme, taică!

Am în cap o balalaikă,

Plus un steag cu dungi și stele,

Cele verzi, sunt ale mele!

Nu mai caut la icoane,

Ci m-ascund de microfoane!

Pot să spun tot ce doresc

Dar mai bine…mai gândesc!

Și în timpul ăsta, nene,

Ne-au șparlit cele izmene,

Ne-au furat cele păduri,

N-avem porc, avem lături,

Și în lumea asta șuie,

Iar căzurăm de gutuie!

L-am rugat pe Crăciun - Moșul,

Să mai întregească “coșul”,

Să-mi trimită un brâu și-o oală,

Plus o pensie specială!

Moșul, surd  și tolomac,

A vârât-o, iar, pe crac -

“Bine, nu-i! Speranță, nu-i!”!

Și ne punem pofta-n cui!

Dar, cu gândul la cărnați,

Doar cu soia, și-mpăiați;

Fraților, ia mai mănați,

Că nu suntem tălălăi;

Mânați, măi! Hăi - Hăi!

Să nu mai lungim povestea:

Trecem peste toate acestea

Și ne punem pe urlat!... pe urat:

Celor care nu se schimbă,

Le urăm – pușchea pe limbă!

Să îi roadă, des, bocancii,

Cum ne-au ros, pe unii, francii!

La cei ce rânjesc la noi,

S-aibă saci de euroi!

Când or vrea să-i cheltuiască,

În coșmar, să se trezească,

Că n-au sfanț, bănuț, para.,

Și nici cine să le dea!

Să viseze doar primule,

Să dea leafa, pe pilule,

Și, când or merge crăcănați,

Să nu fie supărați -

Ăsta-i mersul trist de azi-

Tu o tragi, după ce-o scalzi!

Ia mai dați, fârtați, din bice,

Inima să se ridice,

Răul să coboare-n văi,

Ia mai mânați, măi flăcăi,

Mânați, măi! Hăi - hăi!

Eu rămân la vorba mea-

Lumea-i bună! Lumea-i rea!

Fiecare e cum vrea!

Dar de dragul la mârlani,

N-o să trecem peste ani

Încruntați și supărați:

Oamenii buni ne sunt frați!

Pentru ei, ne dăm de-a dura,

Să ne meargă urătura:

De noroc, să aibă parte!

Viață plină, ca o carte!

S-aibă ochii luminoși

(Și izmene, la cucoși!)

Vinul să fie de soi,

N-aibă cep, pe la butoi,

Tristețea, să-i ocolească,

Iar pe noi să ne cinstească

Cu jumări și sărmăluțe,

Cozonac și părăluțe,

Covrigei, și răcitură,

Care se topește-n gură!

Să tot fie bucălați!

Ia mai mânați, măi fârtați,

Zornăind din trăncănici,

Ia mai mânați, măi arici!

Peste munți și peste văi,

Mânați măi! Hăi - Hăi!

Vine anul! lin, sosește!

Sufletul ni-l primenește,

Vorba, ne-o transformă-n sfat

Și ne lasă gând curat!

V-aș propune-o-ncercare-

Noul An care apare

Să-l primim ca pe un dar,

Să-l iubim, fără hotar!

Și pe tot parcusul lui,

Fără grija nimănui,

Să zâmbim, să chiuim,

Între noi, să ne iubim!

Grijile, devină scrum,

Ura să devină fum,

Și să știți, cât mai trăiți,

Că nu suntem fericiți

Dacă ne bălăcărim

Și uităm să mai iubim!

Iată cumpăna-ntre ani-

SĂNĂTATE! LA MULȚI ANI!