(PREA )SCURT MESAJ PENTRU CITITORI!

             Mulțumesc tuturor celor care sunt alături de ariciul cel ciufut, mulțumesc pentru răbdarea de care dați dovadă, nu multă omenire are atâta răbdare să citească texte așa lungi ca ale mele! Am fost sfătuit să le mai scurtez, să fie mai accesibile, dar micul diavol jucăuș, care se ascunde în spatele meu, nu e de acord, vrea mai mult! Nu am obiceiul să mulțumesc în dorul lelii, dar să nu fie cu bănat, nu mă dau superior, nici sârmos, doar că ce am de spus, scriu în trăsnăile mele, cine vrea să înțeleagă, citește și înțelege! Mă bucur nespus dacă reușesc să vă fac să vă simțiți oameni  adevărați măcar cîteva clipe, cât citiți o postare! Și când zic că vă simțiți oameni, nu vrea să spun că vă simțiți zei, ci doar vă dați seama că am putea trăi într-o lume mult mai bună, dacă nu ne-am bate joc  de propria persoană, ignorînd că suntem supuși greșelii! Nimeni nu e perfect și tocmai de aceea construim punți între noi, să avem pe unde păși când dăm de dracu'!  Și cum dăm de dumnealui în fiecare zi, indiferent de emisfera în care ne aflăm, avem nevoie să știm  că mai sunt și alții alături de noi, că în lături trebuie să îi lăsăm pe ... binefăcătorii noștri!

                Un moment - oamenii adevărați știu că au limite și că pot fi fericiți, fără să facă rău la alte ființe, mai mult sau mai puțin, umane! Cât de dumnezeiască e mâna aia de ajutor, întinsă exact când trebuie, fără rezerve! nu se știe niciodată cum se întoarce roata!

           Din păcate, strigătul meu de prim - ajutor nu a fost recepționat cum trebuie! Sau, poate nu m-am făcut suficient înțeles! Sau, alt poate, nu vreau nimeni să se amestece cu tărâțea, să nu-l mănânce porcii! Pot fi o mie de motive, toate întemeiate, dar, atât timp cât nu mi se răspunde, mă simt singur în cuibul meu umed și rece, pentru că a uitat vecinul apa deschisă și mi-a inundat creațiiile! Invidia! Vorba unui cântec idiot, viața e pustiu și eu îmi mușc sufletul până la sânge, cum glăsuiște alt cântecel sublim, dar cu tentă vampirică!
            Și pentru că tot pomeneam de drăcușorul mic și jucăuș, care stă în spatele meu și-mi dă șuturi cu lopata, astăzi este ziua lui! Mă simt binecuvântat că am doi copii frumoși și deștepți, nu știu cui seamănă, dar sunt mândru de ei!  Datorită lor, m-am întors la viață, cred că le eram dator cu un timp pe care nu l-am petrecut cu ei, poate recuperez! Așa că, fiica mea
        LA MULȚI ANI  CU BUCURIE, SĂ TE ȚINĂ-O VEȘNICIE!

       
       Rămân al vostru  prieten Fidel Castrol, vă pup (să nu aveți pretenții!) și aveți grijă, încă mai înțep!