CE ȚIE NU-ȚI PLACE, ALTUIA, NU-I FACE!

          Ideea unei simulări la Evaluarea națională - limba și literatura română, nefiind nouă, i-a lăsat destul de reci pe majoritatea viitorilor absolvenți. Mulți dintre ei deja visau că, după examene, urmează o vacanță suculentă plătită de fraierii lor de părinți, nu importă unde! Și apoi, vor pleca “afară”, să muncească pe grămezi de bani, chestie la care lucrau împreună cu rudele, prietenii și pupezele din tei. Surpriza veni iute, lăsându-i în chiloți cu bretele – părinții vor putea urmări, de acasă, întreaga desfășurare a simulării, așa cum se propusese și pentru examenul propriu-zis! Să vadă și părinții lor ce genii au în familie, pe viu! De aici și până la distracția de după, ceva nu mergea cum trebuie –mersul pe sârma dată cu ulei devenise realitate!

            Iată-ne în ziua simulării, când, contrar declarațiilor belicoase ale viitorilor șomeri, care nu avuseseră în intenție deplasarea la simulare, prezența bătea 95%! Cuminți, tăcuți, care, cu priviri speriate, de Sfinx leșinat, care, cu fițe de boxer scăpătat, mai-mai să nu-i recunoască cadrele didactice pe cinicii din timpul anului, care se iubăreau și-n clasă, fără rețineri. Profesorii mulțumiră în gând colegului care organizase simularea și care era așteptat la sala C3, de niște fețe palide care se și vedeau admirate de-acasă, de către conclavul de rude curioase, dornice să-i vadă în plină acțiune.

         Numai că respectivul coleg, cunoscut prin punctualitatea sa exagerată, se lăsa așteptat. Astfel că, în loc să se înceapă la ora 09.00, la 09.45, acesta încă nu venise, stârnind bănuiala că i s-o fi întâmplat ceva grav! Abia la 09.53 apăru și el, mergând tacticos și scobindu-se în dinți, fără pic de grabă. Dacă nu ar fi fost respectul de care se bucura, s-ar fi găsit cineva să-i facă mucii, cravată, dar nu se auzi nici măcar un PÎS!

            După ce intră în sală, respectivul, cu mișcări de melc castrat, deschise larg toate ferestrele, astfel că toate zgomotele din curte se revărsară în încăperea plină de morcovii și iepurii adiacenți. Elevii strâmbară din toate organele existente, nemulțumiți că auzeau perfect cum cei 2 indivizi tundeau peluza cu niște râșnițe rămase din ultimul război mondial, bănuite foste mitraliere. Nu era ignorat nici traficul greu de afară, deviat de vreun an pe lângă instituția de învățământ, până atunci nebăgat de seamă.

            După primirea subiectelor, tinerii luptători se repeziră să dovedească celor de acasă că-și merită BMW-ul, dar surpriză – supraveghetorul  scoase o pungă cu Pizzetti și, dând drumul tare, la muzică pe telefon, se apucă de ronțăit, că nu se mai auzea om, cu nevasta lui, strângându-se de gât. Cu dinții strânși și ochii umezi din cauza dracilor gonflabili, simulatorii jurară să-l omoare, prin 1035 de moduri, pe nesimțitul de profesor, care nu-i lăsa să muncească, bătându-și joc de ei! Deja circula o petiție pe sub bănci, prin care se cerea desfacerea contractului de muncă pentru boicotatorul simulării, existând o mare îngrijorare că, la evaluarea reală, lucrurile puteau să stea și mai rău! Nefericitul nici nu știa ce-l așteaptă, gata! s-a lins pe bot, nu-l mai înghite nimeni, e un măgar și-un nenorocit care, în loc să-i educe, se poartă ca un golan!

            Când s-a terminat timpul, cei simulanți optaseră, în grup, pentru a scuza vitorul eșec, pe varianta că nu au fost lăsați să se concentreze de către fiara de supraveghetor ostil! După ce reușiră să-și dezlipească blugii de scaun, acolo unde cineva plantase, la toată lumea, câteva bucăți de gumă de mestecat, se repeziră afară, unde îi așteptau părinții lor revoltați, care veniseră, ca la Bobâlna, cu furci, coase, frigărui și bere, să ceară decapitarea la strung, a „animalului “ care se juca “free” cu viitorul odraslelor personale! Unii, foarte supărați că nu li s-a permis să intre-n sală, cu mașina, să-l calce, așa cum făceau de obicei când își aduceau copiii, la școală!

            Urmă, însă, o mare surpriză – “fiara” criminală sui scările de la intrare, unde, din timp, fusese montat un microfon, și, după ce stopă zumzetul revoltaților și greviștilor, le spuse celor prezenți:

            -Stimați părinți! ați putut urmări în direct la ce suntem noi, profesorii, zilnic! Păreți revoltați, dar aș vrea să vă întreb – n-ați observat și dumneavoastră cum se sare calul? Noi am vrut să vedeți cum suntem ignorați, împiedecați prin tot soiul de nebunii, să ne facem meseria! Iar lor am vrut să le aratăm că nu doar când îi supravegheați, trebuie să fie oameni, ci tot timpul! Asta pentru că dacă, pentru ei, ceva nu are valoare, pentru noi, ceilalți, ar trebui să aibă! Pentru că e super să te distrezi pe socoteala altuia, dar e super neplăcut să fii tu cel care suportă batjocora altora! Mai meditați, dragi părinți și copii, la ceea ce faceți, ca să nu cădeți victime ale propriilor acțiuni! La urma-urmei, ce ție nu-ți place, n-ar trebui să faci nici  măcar unui dușman!