CONFUZIE

Bătrânica oftă cu tristețe, confesându-se celei mai bune prietene, care tăcu:

-Simt că mi se apropie sfârșitul! Știi, chestia aia cu funia aproape de par! Și îmi pare rău că plec de pe lumea asta, după o viață de penitențe și rugăciuni. Am ținut toate posturile - când trecea postul, vroiam și eu, să mă bucur de mâncare de frupt, dar mi se făcea rău, nu mai știa bietul meu trup cum e cu friptura și cârnații. Dimineața aprindeam candela, mai ales sâmbăta și duminica. Ce zic eu? aproape în fiecare zi! Și, după ce-o aprindeam, mă rugam la Dumnezeu să dea sănătate la toată lumea! Și uite-așa am ajuns la vârsta asta! Dar acum mă rog să mor mai repede, că mi-am trăit traiul și mi-am mâncat mălaiul! S-a dus frunza verde a tinereții mele și a rămas doar coaja uscată, a bătrâneții, să mă împiedic în ea! N-am vrut să supăr vreodată pe cineva, n-am vrut să mânii pe Dumnezeu cu răutatea mea! Dacă am greșit, să mă ierte cel Mare, din ceruri, că n-am avut nicio intenție! Cum scrie și la Cartea Sfântă, din sărăcia mea am dat și la alt sărac, și m-am bucurat de bucuria lui! Nu am purtat ură și dușmănie nimănui! I-am apărat pe cei slabi și m-am făcut punte la Ceruri, pentru ei, ca să mă primească Împărăția Cerurilor, cum se cuvine pentru un suflet cucernic, ca mine! Mi-am respectat soțul, nu l-am înșelat, așa că sper să ne întâlnim în Rai, unde mă așteptă cu drag, să ne întâlnim!  E drept că nu-l mai visez de vreo 5 ani, am crezut că e supărat pe mine, dar nu cred, n-ar avea motiv, eu i-am făcut toate pomenile și pomenirile, n-am rata una! Nu cred că e vreo ființă  care să spună că am hulit și am nedreptățit pe cineva! Locul meu, în mod sigur, e în Rai, printre sfinți! nu crezi?
___________________________________

Michiduță cel mic păși speriat în livingul lui Scaraoțchi, temându-se de mânia Șefului, care, atunci când avea draci, se răzbuna cumplit pe toată drăcimea. Primul nefericit care era aproape, când S. era mânios, mai era odată ars pe 90% din suprafața stratului de jeg, și rămânea cu cicatrice, de nu se mai uita niciun drac, la el, nu numai drăcoaicele. Dar necazul pe care venise să-l anunțe, nu suferea amânare!

-Zi-i mă, pocitanie, de ce mă deranjezi din siestă? mârăi Tartorul, ca să nu trădeze că se plictisea de ceva vreme, fără activitate subversivă pe tărâmul oamenilor.

-Șefu’! știi noul lot de chiriași sosit azi? Toți și-au acceptat soarta! Mai puțin o bătrânică simpatică, (îmi aduce aminte de maică-mea, când a venit aici), care zice că s-a făcut o greșeală și cere o audiență la Josnicia ta!  Ce să fac cu ea?

-Las-o să intre, o lămuresc eu cât ai clipi! trase un răget Bulangiul Șef, mascându-și un căscat.

-Nu vă supărați, pe unde pot ajunge în Rai? întrebă suav bunicuța, ajunsă în fața lui Scaraoțchi, care luă înfățișarea cea mai fioroasă pe care o avea în sertar, sperând să termine repede. - Nu trebuie să vă cereți scuze, înțeleg că a greși, e omenește! Deși aici nu cred că se potrivește...! Nu, nu vă ridicați în picioare din politețe, văd că sunteți bătrân și obosit, se vede după față! Pentru o persoană așa umilă, ca mine, nu vă consumați energia, eu mă mulțumesc și cu puțin! Așadar, cum găsesc drumul spre Rai, e clar că la mijloc e o greșeală regretabilă, care trebuie corectată? Și-n plus, mă așteaptă acolo soțul meu, căruia îi este dor de mine! Nu te mai holba așa, la mine, că pe mine nu mă sperii deloc! Vreau să plec de aici! Dacă nu, am să vă reclam peste tot și am să  vă pun, la icoane, blesteme, că altă dată s-au prins! Hai! repejor, până nu mă înfurii și vă ia dracu' pe toți, cu mare, cu mic!

Scaraoțchi vru să spună ceva, dar nu-și găsi cuvintele. Văzu semnele disperate ale lui Michiduță cel Mic și-i făcu semn să-i scuipe în ureche, ce-are de boscorodit:

-Șefu’, A VENIT! Iartă-mă, Șefu’,  dar n-am știut că e EA, că n-o lăsam să intre!

Tartorul își reveni cu greu din șoc și porunci să i se aducă Răbojul Cel Mare, unde erau păstrate cele mai mari păcate, împreună cu lista marilor păcătoși. Nu înainte de a face semn lui Michiduță, să aducă primul martor. Așa cum își propusese, cu inima-n gât, să iasă din încurcătura asta și să salveze și Iadul!

-Hopa! nevastă, io-te că ai sosit și tu, în sfârșit! se bucură martorul, de cum intră în cazanul de ceremonie. Le-am spus eu să se bucure cât mai au timp, că după ce vii tu, n-o să mai fie Iadul-Iad, niciodată! Că o să-l întorci cu fundu-n sus! Dracilor, ați îmbulinat-o! fugiți cât mai puteți!