-Tată! pot să te întreb
ceva? șopti încet, convins că nu va fi auzit. Tatăl lăsă cartea deoparte și-l
privi întrebător, făcându-l să continue:
-Știi, tată, e bine să salvezi
pe cineva? Tu ai salvat vreodată pe cineva? Mama zice că nu-i bine să te bagi
în treaba altuia, să se descurce fiecare, singur! Că dacă faci un bine, ți se
răspunde cu rău și-i păcat de timpul și nervii tăi, pe care i-ai pierdut
degeaba! Eu nu cred că-i așa, am salvat un câine de la moarte, vroiau unii să-l
spânzure și, după ce le-am dat toți banii mei strânși pentru Playstation, l-au eliberat. Acum, de cum mă vede, potaia mă
însoțește la școală, de nu se mai ia nici dracu’, de mine, din cauza lui. Mama, când i-am povestit, m-a
făcut prost și mormoloc, mi-a zis că la animale, mai merge, dar la oameni...!
Mie nu-mi pare rău că am rămas fără bani, are niște ochi plângăcioși, de ți se
rupe inima! Numai că mama m-a pedepsit, că n-o ascult deloc și fac ca mine! De
aceea am venit la tine, să-mi spui dacă e bine să salvezi pe cineva!
- Să salvezi o viață, e
lucrul cel mai de preț! Nu contează dacă vei fi recompensat, fapta rămâne faptă
și recompensa vine din sufletul tău! Da! l-am salvat de la moarte pe unul care
mă bătea. Sunt mai bine de 30 de ani, de când s-a întâmplat asta, și-am rămas,
tot timpul, prieteni! Când vine ziua când s-a petrecut, mă sună și mă-njură, că
l-am lăsat să se chinuie în viața asta păcătoasă! Dar știu că glumește și e primul om la care aș
apela, dacă aș avea nevoie de ajutor.
-Mama spune despre el că e
un dobitoc – nu v-ați văzut de 30 de ani și-l doare-n fund de tine! De
fapt, mai zice că-i un mare prefăcut, că oamenii ca el trăiesc numai să facă
rău pe pământ, nu merită ajutați! Totuși, aș putea să iau funia aia groasă din
magazie?
- Ce vrei să faci cu ea?
-Hmm! ... îți spun după!
-Mi se pare mie sau te
învârți în jurul cozii, precum prietenul tău patruped? Prea mă iei pe ocolite, deja sunt curios!
- Mama m-a învățat să nu
buzna peste cei mai în vârstă ca mine,
că-i deranjez! Nu prea înțeleg cum vine asta, că ea, când iese în curte, știe
tot cartierul, după înjurături! În piață, e și mai rău! Iar pe tine nu vreau să
te deranjez, ai și tu o zi liberă, acolo, și eu să ți-o stric? Mama a zis că
dacă fac azi, asta, am pus-o de mămăligă! Iar eu nu știu să pun de mămăligă,
nici s-o fac!
-Ia zi, pe cine vrei să
ajuți?
-Păi, a căzut mama-n
fântână! Acu’
jumate de oră! A strigat după ajutor, dar mi-a fost frică
s-o ajut, că, dacă făceam cum îmi zice să nu fac, iar mănânc bătaie! Dar
dacă tu spui că e mai bine să salvezi pe cineva...!
Tatăl îl privi suspect de
liniștit, îl mângâie pe cap, cu dragoste, și-i spuse:
-Atunci s-o mai lăsăm să
țină gura închisă o vreme, ca să mai discutăm și noi, ca bărbații! O aud cum
încă mai înjură, așa că nu-i bai! Poate de frica apei, o ține clănțăul închis!
Și nu trebuie să ieșim din cuvântul ei, că ne-am găsit beleaua! Și ce spuneai
că vrei să te faci, când o să fii mare, pompier?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu