LECȚIE

    Parcă v-am mai spus-o pe asta?Păi, dacă nu v-am spus-o, v-o repet!

        

        Puștiulică bătea străzile fără nicio grijă, fără obligații. Până când taică-său, întro zi, dis-de-dimineață, îl  trase jos din pat și-i spuse:

-Dacă tot nu-ți place să înveți și nici cu munca prin bătătură, nu te-omori, azi te duci unde știi și nu vii acasă fără niște parale! Că n-ai ce căuta aici!

Așa că fu nevoit să caute ceva de lucru! Numai că nu știa să facă vreo ceva, așa că nu găsi din ce să facă bani și să se întoarcă acasă. Rezemă un copac, pe marginea drumului și se uită la soarele care dădea să apună. Și, tocmai când se săturase de stat rezemat, trecu o femeie, căreia i se făcu milă de el și-i dădu doi lei. Bucuros, se repezi acasă și întinse banii tatălui său, victorios. Doar că acela îi aruncă în fântână, fără să spună ceva! Copilul ridică din umeri și plecă să mânânce –  doar făcuse, ce i se ceruse!

A doua zi, iar fu dat jos din pat și trimis să facă rost de bani. Numai că, de data asta, se postă unde rezemase, cu o zi înainte, pomul, și se puse pe așteptat. Până seara, primi 6 lei, pe care îi dădu tatălui său. Acesta repetă isprava, adică aruncă banii în fântănă, în timp ce fiul se repezea la masă.

Cu lecția învățată, puștiul, în a treia zi, se prezentă la locul cu rezematul și se puse pe așteptat. Dar în ziua aia nimeni nu-i dădu nici măcar binețe! Văzând că vine seara și el nu are cu ce să se ducă acasă, începu a se teme că, în noaptea aia, va dormi afară, nemâncat. Cunoscându-și bine, tatăl, nici vorbă să se întâmple altfel!

Chiar atunci veni o bătrână, care-l întrebă dacă nu ar putea s-o ajute, bineînțeles, contracost!  Bucuros de oferta care îl salva de la dormitul prin boscheți, puștiul acceptă repede. Sparse lemne, cără apă, mătură prin curtea bătrînei, iar la sfârșit, primi un leu! Mulțumit că are ce să arate tatălui, se repezi acasă cu trofeul din ziua aia. Ca și în celalalte dăți, părintele luă leul și-l aruncă în fântână! Copilul sări ca ars să-l împiedice, țipând la el:

- Ce faci? îl arunci? Păi știi cât m-am trudit eu, să fac rost de el? Mi-am rupt spatele și mâinile!

- Aha! acum înțelegi cum e cu banul muncit, din greu, de tine, nu-i așa? i-a răspuns tatăl.